Iubeşte şi fă ce vrei!

Există multe lucruri care fac o căsnicie să reușească dar vom puncta doar trei ca fiind unele din cele mai importante:

1. Apreciere. Nici o căsătorie nu poate dezvolta armonios dacă nu există apreciere. Toată lumea în viață trebuie să se simtă apreciat la un moment dat de cineva . Și nimic nu poate ucide iubirea mai repede decât critica continuă . Când soții se apreciază reciproc prin gesturi mici sau mari ei sunt pe drumul cel bun. Soții își spun unul altuia că se iubesc, că se apreciază, iar prin acest lucru se alimentează o căsnicie bună. Acesta este o caracteristică care din păcate lipsește căsătoriilor din ziua de azi.

2. Iertare . Iertarea este esențială pentru o căsnicie fericită . Când doi tineri mă întrebă, "Credeți că mariajul nostru poate supraviețui ? " Răspunsul meu este întotdeauna , "Da , doar iertându-vă unul pe celălalt ." Și această iertare nu ar trebui să fie doar după o criză majoră în familie . Ar trebui să fie în fiecare zi . Într-o căsnicie reușită, soțul și soția își cer iertare în mod constant unul de la celălalt . Când nu ne cerem iertare , rana provocată partenerului rămâne nevindecată. De asemenea fără a-și cere iertare soții unul altuia relația lor va deveni rece și nici Dumnezeu nu va trimite binecuvântări peste cei doi.

3. Timp . O căsătorie ca să reușească are nevoie de timp . Nu se întâmplă peste noapte . Ea trebuie să crească . Este un proces lung și dificil , ca toate lucrurile bune din viață , ea se dezvoltă printr-un efort considerabil dar și prin luptă .
Nici o căsnicie nu este atât de bună încât să nu poată fi îmbunătățită, și nici atât de rea încât să fie pierdută, condiția esențială fiind  că persoanele implicate în ea să fie dispuse să crească împreună , prin harul lui Dumnezeu (Ieromonahul Ambrozie)

Domnul să binecuvânteze petrecerea dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere" şi clădire de castele în văzduh.

Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, Domnul să vă binecuvânteze!

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Mântuirea în viața de familie, Ed.Cartea Ortodoxă)

 Educaţia copilului începe încă din perioada sarcinii. Dacă mama care poartă în pântece se supără şi se mâhneşte, atunci şi fătul se tulbură în ea. Iar dacă mama se roagă şi trăieşte duhovniceşte, copilaşul din pântecele ei se sfinţeşte. De aceea, femeia atunci când este însărcinată trebuie să rostească Rugăciunea lui Iisus, să citească puţin din Evanghelie, să psalmodieze, să nu-şi pricinuiască nelinişti, dar şi ceilalţi să caute să nu o mâhnească. Făcând astfel, copilul care se va naşte va fi sfinţit, iar părinţii nu vor avea probleme cu el, nici când este mic, nici când va creşte mare.
Apoi, după ce se va naşte copilul, mama trebuie să-l alăpteze cât poate mai mult. Laptele mamei dă sănătate copiilor ei. Prin alăptare copiii nu sug numai lapte, ci şi dragoste, afecţiune, mângâiere, siguranţă, dobândind astfel un caracter puternic. Dar şi pe mamă o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu-şi alăptează copiii, se creează anomalii în organismul lor, care pot duce chiar şi la extirparea sânului.
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, Ed. Evanghelismos)