Music Player

duminică, 13 aprilie 2014

Predica Părintelui Arsenie Boca de Duminica Floriilor!

Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paştilor. Toţi voiau să vadă pe Iisus şi pe Lazăr.Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii şi fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli şi curaţi, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a preţuit dragostea. Şi-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)

Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima.Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni.

Dar şi Iisus i-a provocat.A mers la Templu şi l-a găsit prefăcut de slujitorii lui în „peşteră de tâlhari”. „Tâlharii” negustoreau suferinţele şi păcatele poporului. Compromiteau şi pe Dumnezeu şi suferinţa. Mai marii şi mai micii Templului „tâlhăreau” poporul obidit, speculându-i suferinţele în numele lui Iehova. Zarafii făceau bursă neagră. Aceştia erau slujitorii lui Mamona. Parcă acuma erau anume toţi adunaţi în ziua aceea la Templul din Ierusalim. La toţi aceştia Iisus a luat biciul.

E şi o minune în această sfântă mânie; mulţimea zarafilor, a negustorilor de porumbei – găinari geambaşi de miei şi boi, toţi, fară deosebire, fug în dezordine, înfiicaţi de-un Om.Conştiinţa lor pătată nu le da nici o rezistenţă.

Gestul lui Iisus a înfuriat pe mai marele Templului, pe bătrâni, cărturari şi farisei, care s-au sfătuit: „Cu orice preţ trebuie să-L ucidem fiindcă mulţimea se ia după El”. Când aceştia se sfătuiau să-L ucidă, orbii şi şchiopii se apropiau de El în Templu şi i-a vindecat. Iar copiii -copiii crescuţi de Templu, au venit cu ramuri în mâini, cântându-I „Osana, Fiul lui David!”Acesta-i faptul impresionant, că singuri copiii, orbii şi şchiopii şi ucenicii Săi L-au primit pe Iisus în Templu, cu credinţă şi cu dragoste.Auzind copiii, iarăşi s-au înfuriat iudeii.
„- Spune-le să tacă !”
„- N-aţi citit în Profeţi: «Am pus laudele în gura pruncilor şi a celor ce sug»?”

Cu acestea Iisus a părăsit Ierusalimul.Cu ziua aceasta încep patimile Domnului.

In tot entuziasmul general Iisus tăcea, dacă nu chiar plângea.Poporul acesta, care-L primea cu aclamaţii de împărat, peste trei zile va fi cumpărat de farisei pe nimic să strige lui Pilat: „Răstigneşte-L!!!”. Poporul, laş şi fricos, nu pricepe preţul iubirii şi o dă răstignirii. Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca acea intrare în Ierusalim. Templul conştiinţei noastre să nu fie o peşteră de tâlhari, că atunci sigur şi noi vom vocifera în curtea lui Pilat: „Răstigneşte-L!!! Slobozeşte-ne pe Baraba!”. De aceea ne-am curăţit Ierusalimul şi Templul din Ierusalim: conştiinţa, facându-ne iarăşi copii, singurii care L-au primit în Templu.Copilăria: singura noastră vârstă care primeşte pe Iisus.Deci, copiii mei, care primiţi astăzi pe Iisus în sfânta împărtăşanie, rămâneţi întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus.

Prislop, 17 aprilie 1949,
Parintele Arsenie Boca - “Cuvinte vii”

duminică, 6 aprilie 2014

Să ne rugăm pentru PS Mihail Longhin Jar!






“Va rog să spuneţi tuturor să se roage pt PS Longhin de la Banceni. E în stare f gravă (posibil să fi avut infarct sau o agravare a bolilor sale, nenumărate). Azi ( 3aprilie2014 ) ar fi trebui să fie transferat cu elicopterul sau avionul în străinătate după 2 săptămâni de spitalizare la Cernăuţi. Şi-a luat rămas bun de la toţi că înaintea plecării celei din urmă, era senin şi împăcat, trist doar pt că nu va vedea totate lucrările terminate în mănăstire, şi mai ales din milă pt. oameni. Toţi îl jelesc deja la Banceni. Să ne rugăm Domnului pt. sănătatea sa! “
(Sursa: apologeticum.com)

duminică, 30 martie 2014

Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine!

"Prin căsătoria cu tine, făgăduiesc să-L cunosc și să-L iubesc pe Dumnezeu și pe tine. Pot învăța să iubesc doar conștientizând dragostea lui Dumnezeu pentru mine. De aceea, promit să-L caut în fiecare zi și să mă deschid iubirii Lui pentru noi.
   
Promit să nu încetez vreodată să te iubesc mai bine. Promit să fiu îngăduitor cu slăbiciunile tale, sa fiu bun și stăruitor, să mă abțin de la gelozie sau invidie. Promi să nu caut să te controlez, ci să-ți ofer libertatea de care ai nevoie pentru a-ți atinge menirea la care te-a chemat Dumnezeu.
Mă voi strădui să nu fiu nepoliticos ori nesimțitor față de nevoile și dorințele tale. Vreau să fiu blând cu tine, să nu-mi exercit puterea asupra ta și să nu te domin.
Dar cel mai mult imi doresc ca tu să simți prin mine iubirea lui Hristos față de tine.
Promit să încerc cu ajutorul lui Dumnezeu să-ți trec cu vederea greșelile, păcatele, căderile și inconsecvențele, să te iert bucuros și să-mi aduc aminte că și eu te-am dezamăgit și supărat, mult mai adesea decât ai făcut-o tu.
   
Voi încerca să-ți arăt o dragoste profund îndurerată atunci când suferi sau ai vre-un necaz, o dragoste care răspunde nevoii tale cu o mână întinsă, și nu cu un refuz. Promit să refac și să înobilez, și să nu înjosesc, să disprețuiesc, să dau în vileag sau să critic. Când alții te vor părăsi sau se vor îndepărta, promit să-ți fiu alături până la sfârșit. Făgăduiesc să-ți fiu pe deplin fidel și devotat.      
    
De aceea, fac aceste promisiuni cu cunoștința că trebuie mai întâi de toate să mă încredințez din toată inima Tatălui și Fiului și Sfântului Duh; așa cum sunt și voi fi prin Harul Său.
 Aceasta este promisiunea mea înaintea Domnului și față de tine."
 
(Pr. John Mack, Ghid pentru dobândirea armoniei in familiile ortodoxe, Ed.Sophia)

vineri, 28 martie 2014

Relaţia trupească este o taină!


Draga mea Caterina,
Din acea primă noapte, în care tu şi Petre vă veţi prezenta la recepţia hotelului ca domnul şi doamna X…, veţi intra într-o relaţie firească pe care noi v-o dorim excelentă la toate capitolele.
Relaţia trupească este o taină. Ceea ce se va întâmpla trupeşte între voi în acea seară şi după aceea, în anii care urmează, constituie un dar nepreţuit al lui Dumnezeu.

Sper ca într-o zi să ajungi să înţelegi că această legătură nu este o simplă relaţie de cuplu; în realitate, intraţi amândoi într-o nouă relaţie cu înţeleptul Creator, care v-a făcut diferiţi unul de celălalt exact din acest motiv. De aceea, încercaţi să înţelegeţi viaţa voastră conjugală, pornind de la premisa că, prin intermediul ei, participaţi sau vă împărtăşiţi din dragostea lui Dumnezeu. Acest lucru este extraordinar, este sfânt, este binecuvântat. Când relaţia voastră trupească va fi adevărată, veţi descoperi un dar dumnezeisc pe care niciodată nu l-aţi bănuit să existe în voi.

Va fi nevoie, foarte probabil, de un oarecare efort din partea voastră ca să puteţi vedea lucrurile astfel.
Întâi de toate, societatea din jurul vostru este departe de a vă ajuta în această problemă; dimpotrivă, aţi putut vedea desconsiderată această relaţie trupească în filme sau în cărţi. Aţi văzut pe prima pagină a ziarelor titluri legate de cele mai urâte forme ale sale. Vi s-a propus prin intermediul reclamelor o imagine deformată cu mult vicleşug – reclame la cosmetice, la macaroane, la răcoritoare, deodorante, maşini, ţigări etc.

Şi deodată, cineva vă cere să ridicaţi taina relaţiei trupeşti deasupra norului poluant care o înconjoară, la înălţimea care i se cuvine. Răspunsul este simplu: este nevoie de timp şi de multă strădanie. Reuşita nu va veni imediat. Şi exact aici multe perechi tinere fac prima lor greşeală: cred că, de la sine, căsătoria îi va duce în al nouălea cer. Ei bine, află pur şi simplu că acest lucru nu se întâmplă. Şi cu cât ştii mai bine aceasta, cu atât eşti mai pregătită să înţelegi că realizarea unei experienţe împlinite în relaţia trupească nu este decât unul din ţelurile către care tinde căsnicia voastră. De multe ori, ritmul progresului la acest capitol este mai lent decât am fi dorit. Uneori progresul este spectaculos, alteori se află într-o fază staţionară, pentru ca după puţin timp să avanseze din nou. Însă indiferent de ritm, progresul în această direcţie cere timp.

Altă cauză, care ne împiedică să ajungem “în ceruri” de prima dată, o constituie eventualele complexe de vinovăţie pe care le aducem fiecare cu noi în căsnicie. Vreo greşală din trecut, pe care o credeam de mult dată uitării… Astfel de fantasme găsesc întotdeauna modalitatea să iasă la suprafaţă de sub pietrele uitării în cele mai neaşteptate momente, surprinzându-ne cu persiflarea: “Şi eu sunt aici!”

Este iarăşi posibil ca obişnuinţe ale fiecăruia din timpul în care era singur, fără obligaţii speciale, să nu vă părăsească acum, când exigenţele sunt altele. În perioada când eraţi logodiţi, obişnuiaţi probabil să vă certaţi din nimic, găsind astfel, fără să vă daţi seama, o ieşire din presiunea prin care treceaţi în perioada aceea. Ştiu multe perechi care au continuat să păstreze această atitudine iritantă între ei şi după ce nu mai exista cauza reală. Să fii atentă la aceste aspecte, şi să nu uiţi că noua situaţie în care te afli se cheamă convieţuire cu un bărbat, că aceasta are nevoie de mult timp până va pătrunde în toate cotloanele conştiinţei tale. La toate acestea vă ajutaţi unul pe celălalt cu delicateţe şi cu înţelegere, cu răbdare şi cu tandreţe. Nu uitaţi că aşa cum vă veţi aşterne, aşa veţi dormi.

Există şi alte motive care fac ca relaţia trupească să nu poată fi ideală de la început. Adeseori se păstrează în subconştient amintiri negative din copilărie, pe care trebuie să le îndepărtaţi luptând. Există uneori informaţii greşite referitoare la această temă, culese de ici de colo, fără ca ele să fie bine înţelese. Desigur, cele mai multe dintre aceste obstacole vor ceda cu timpul, dacă sunteţi sinceri între voi şi vă iubiţi cu inima curată şi caldă.

Ştii şi din preocupările mele că cei care nu reuşesc să depăşească unele din dificultăţile de mai sus au nevoie de ajutorul specialiştilor. Dar acum nu e cazul să-ţi omori mintea cu aceste lucruri. Sunt multe motive care mă determină să mă încred în Petre, şi unul dintre acestea este priceperea lui de a ieşi din situaţii critice, între care poate fi şi tema despre care vorbim acum. Aşa încât dă slavă lui Dumnezeu pentru darul relaţiei trupeşti şi eliberează-te de orice constrângere.

Să revenim de unde am plecat. Întâlnirea trupească este o taină. Este comuniunea în forma ei cea mai înaltă. Pentru tine, ea este comuniunea dintre Petre şi Caterina.
Este contactul cu viaţa însăşi, în forma ei cea mai concretă, dar, mai presus de orice, este comuniunea cu Stăpânul tuturor, care a creat şi trupurile noastre, nu numai pentru perpetuarea speciei.

Comuniunea trupească ne leagă de cele mai lăuntrice pulsaţii ale universului. Ne uneşte cu puterea care pune pământul pe traiectoria lui, cu puterea care face ca seva să urce până în vârful copacilor, care luminează stelele nopţii, care mână apa în râuri, care aduce uneori două suflete atât de aproape încât pot citi sensul vieţii unul în ochii celuilalt. În această fază de început a căsniciei voastre, este ca şi cum aţi asculta cu urechea pulsaţiile creaţiei, într-un fel în care omul singur nu este niciodată în măsură să-l realizeze atât de bine.

În primul capitol al Cărţii Facerii din Vechiul Testament există frumoasa istorie a creaţiei. Este evident că înţeleptul autor al acesteia a vrut în fond să ne informeze că noi oamenii nu suntem nişte simple coincidenţe, că nu am apărut aşa, din întâmplare. Înainte de încheierea acestui prim capitol, inspiratul text ne spune că, Creatorul a adăugat creaţiei cununa făpturilor: “Şi a făcut Dumnezeu pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el, bărbat şi femeie i-a făcut pe ei.”

Dacă reciteşti acest capitol, fii atentă la observaţia superbă care există la început: “Şi a văzut Dumnezeu toate câte a făcut şi, iată, erau bune foarte.”

Mama ta şi cu mine putem să dăm mărturie din propria noastră experienţă, fără nici o ezitare, de adevărul acestui verset. Am vorbit cu multe cupluri care, din toată inima, şi-ar uni vocile lor cu ale noastre pentru a da slavă Domnului, care a binevoit să dea strălucire cu mulţumire tuturor făpturilor.
Între cele mai minunate lucruri lăsate de Dumnezeu este şi întâlnirea trupească dintre bărbat şi femeie, în forma ei desăvârşită. Pentru aceasta ne rugăm la slujba cununiei: “Dă-le lor roadă pântecelui, prunci buni şi bună înţelegere sufletească şi trupească…”, sau “…uneşte-i pe dânşii într-un gând; încununează-i într-un trup…”

Tata

“Iartă-mă, dragostea mea”


 Draga mea Caterina,
Am putea spune că, după “Te iubesc”, cea mai importantă propoziţie în căsnicie este micuţa şi umila declaraţie: “Iartă-mă, dragostea mea”.
Am vorbit deja despre faptul că ideea unei convieţuiri absolut armonioase este mai degrabă ideală decât reală. Răbufniri de ură simţim chiar şi pentru cel pe care îl iubim. Ia aminte să le întâmpini cu seninătate. Cuvintele pe care le rostim în astfel de răbufniri este posibil să servească nevoii de exteriorizare a unor sentimente refulate; este însă posibil ca ele să ajute în a deschide drumul pentru mai multă dragoste.

O dată ce recunoaşterea greşelilor noastre este un element de bază în căsnicie, propun să dedicăm această scrisoare unui grup de trei puncte care consider eu că te vor ajuta să înţelegi mai bine ceea ce vreau să spun.

1. Unii oameni au dificultăţi în a-şi recunoaşte fără ocolişuri greşelile.
Cu ceva timp în urmă a venit la mine la birou o femeie, soţia unui bărbat “fără păcate”, ca să discutăm problemele pe care le au ei. în timpul discuţiei, mi-a spus următoarea constatare dureroasă: “David, soţul meu, este totdeauna cu Dumnezeu şi, vă încredinţez, este atât de greu să comunici cu cineva care invocă în permanenţă numele lui Dumnezeu…”

Viaţa cu un astfel de bărbat este grea. La fel cum grea este viaţa bărbaţilor ale căror femei se poartă ca nişte sfinte autoproclamate. Vei înţelege totuşi că problema aceasta are rădăcini adânci. Posibil ca experienţa dură să-l fi învăţat pe soţul respectiv că fiecare sentiment de vinovăţie constituie un semn de neputinţă. Este posibil să fi cerut cândva iertare şi să fi fost refuzat. Tu, cu felul tău de a fi, poţi să-l ajuţi pe soţul tău să recunoască adevărata cauză a comportamen¬tului său şi să se elibereze astfel de o problemă apăsătoare pe care o duce cu sine de mulţi ani. Ai face bine să cercetezi cu atenţie evenimentele. Poate vei descoperi, astfel, că tu eşti vinovată de neînţelegerea dintre voi, şi nu el.
Dacă observi că te autojustifici mereu, dacă gândurile tale nu se pot dezlipi de reproşurile nemiloase pe care le construieşti la adresa celuilalt, dacă îţi este milă de tine şi gâfâi la micile dificultăţi ca şi cum ai urca munţi, dacă te comporţi în discuţiile voastre ca un locotenent faţă de soldaţii lui sau dacă găseşti totul normal atunci când îţi urmăreşti comportamentul, probabil că a sosit momentul în care trebuie să-ţi ceri iertare. Cuvântul profetului din Vechiul Testament: “în zadar foloseşti medicamentele; vindecare pentru tine nu există” descrie minunat situaţia în care ne aflăm atunci când ne blocăm în părerea noastră şi nu înţelegem să facem un pas mai încolo.

Am mai vorbit despre aceste dificultăţi în scrisorile noastre anterioare. Să mergem mai departe repetând încă o dată acest mesaj care se potriveşte cu adevărat femeilor înţelepte: “Mersul spre o posibilă îmbunătăţire să nu înceapă niciodată, dacă nu-l încep eu însămi.”

Chiar dacă greşeala este în întregime a lui – lucru imposibil, de altfel – poţi să pui capăt unui conflict fără să-ţi pierzi demnitatea. Este posibil ca el să nu-şi asume vinovăţia; totuşi, tu poţi să accepţi că ţi-a părut rău că v-aţi certat şi că-i ceri iertare dacă ai spus cumva ceva care nu trebuia spus: “Există la tine atâtea şi atâtea alte lucruri pe care le iubesc. Mă sprijin pe dragostea ta mai mult decât pe orice altceva din lume şi mă simt foarte rău de fiecare dată când apare un obstacol între noi.”

Fără să te prefaci, poţi să depui orice efort pentru a corecta lucrurile în ceea ce te priveşte. în cazul acesta, chiar dacă el stăruie pe poziţia lui, tu o să ai sufletul pregătit ca să-l poată primi călduros atunci când el va fi dispus să revină. Bărbatul care refuză mereu declaraţia sinceră: “Aştept cu braţele deschise să-ţi ofer dragostea mea”, pornită din sufletul unei femei cinstite, nu este în toate minţile.
În exprimarea iertării, primul pas îl face cel mai matur dintre cei doi soţi. Unii consilieri familiali consideră că secretul reuşitei unei căsnicii nu se bazează pe opinia încetăţenită a participării egale la treburile casei, ci pe o împărţire a sacrificiilor într-un raport de 60 la 40 de procente.

Spun, deci, că atunci când fiecare dintre cei doi este pregătit să sacrifice mai mult decât pretinde să-i ofere celălalt, atunci cuplul respectiv se află pe drumul cel bun.
Această observaţie înţeleaptă are o aplicare specială în domeniul iertării. Să sperăm că amândoi veţi cultiva capacitatea de a-l ajunge pe celălalt dincolo de jumătatea drumului.

2. Iertarea şi umorul merg împreună.
Un înţelept anonim susţine că, atunci când învăţăm să conjugăm corect următorul verb, am făcut deja un mare progres.
Sunt hazliu;  Suntem hazlii;
Eşti hazliu;   Sunteţi hazlii;
Este hazliu;  Sunt hazlii.
Începând cu “sunt hazliu”, căpătăm o predispoziţie sănătoasă.

Iată încă o lecţie pe care ne-o dă înţelepciunea bătrânilor: bunicii tale îi plăcea mereu să spună că există două feluri de glume: glume care ne fac să râdem prosteşte şi glume potrivite, pe care e bine să le puteţi distinge.
Acest cuvânt are aplicare în foarte multe situaţii. Una dintre acestea este schimbul de sentimente intime ale soţilor.
Foarte mult râs denotă adeseori mai mult isterie decât sănătate psihică.

Există momente în căsnicie în care nu este indicată gluma. Chiar şi zâmbetul este de multe feluri. Fii atentă să foloseşti expresia feţei potrivită la momentul potrivit. Nu te ascunde sub măşti care nu corespund situaţiei.
Toate bune şi la locul lor. Atunci, însă, când cuplul învaţă să râdă, să zâmbească şi să se amuze de greşelile lui, se săvârşeşte o adevărată minune. Râsetele par să fie semnalul acela care detensionează situaţia, lăsând drumul liber pentru un nou început.

3. Iertarea în căsnicie înseamnă să ştim să nu dăm importanţă la “cine a făcut” sau “de ce a făcut” sau “cum a putut să facă”, ci la “care este cea mai scurtă modalitate de a remedia situaţia”.

Domnul Radu m-a învăţat un lucru important: orăşelul în care am crescut a fost un adevărat rai pentu băieţii care adorau apa. într-o zi, autoritatea care supraveghea râul nostru a anunţat organizarea unui concurs de canoe indian. Cursa urma să aibă loc în partea de sus a oraşului, într-o porţiune a râului pe care nimeni din grupul nostru nu o cunoştea. în zilele dinaintea concursului am examinat foarte atent traseul şi am început antrenamentul intensiv. Domnul Radu locuia în apropierea râului, acolo unde noi obişnuiam să ne jucăm şi, astfel, el devenise prietenul nostru nedespărţit. Odată, la unul dintre antrenamente, am început să mă plâng de faţă cu dânsul din cauza stâncilor şi a pietrelor ascuţite care se aflau pe traseu. A ascultat mult timp cu atenţie plângerile mele vrednice de milă, până m-a întrerupt cu următoarele cuvinte: “Fiul meu, niciodată n-ai să câştig, uacă stai şi te gândeşti la stânci. Lasă-le deoparte şi uită-te pe unde se poate trece.”

Iată un cuvânt frumos care se potriveşte şi celor îndrăgostiţi.
Hai să presupunem că soţul tău a fost cel care a început o ceartă. Sau, hai, să spunem că vinovată ai fost tu. Este posibil ca nici unul dintre voi să nu-şi amintească de unde a început cearta. Dar ce importanţă are de unde a început? Important este când se va termina. La foarte multe chestiuni care privesc dragostea, spusa: “cu cât mai repede, cu atât mai bine” are o însemnătate specială.

Deci, dacă astăzi a fost ziua ta rea, nu ezita: fugi şi sună-l la telefon. Lasă-ţi dragostea să se reverse cât mai tandru, cerându-ţi iertare. Bucuria se va naşte din această biruinţă a ta şi tu vei reuşi să ajungi la adevărata demnitate, eliberată de greutatea greşelilor tale, rostind aceste cuvinte foarte importante pentru căsnicie: “Iartă-mă, dragostea mea”.

Cerând iertare dacă te-am obosit,
Tata

P.S. Poate te-ar fi interesat să afli că mă ocup de David, tipul care “este totdeauna de partea lui Dumnezeu”! Am sentimentul că facem un oarecare progres. A început să-şi schimbe stilul său simandicos. Dacă continuă să se schimbe, sper că într-o zi voi fi în măsură să-i amintesc că nu David, ci Moise a fost cel care a primit cele 10 porunci pe Muntele Sinai.
  
(din “Scrisori Caterinei, sfaturi unei tinere casatorite”,Ed. Bizantina)

joi, 27 martie 2014

Scrisoare!


Când vei citi această scrisoare, eu voi fi plecat deja din această lume şi tu vei fi devenit deja o tânără domnişoară. Aşa încât, poate vei găsi interesante aceste câteva gânduri despre subiectul atât de important al iubirii – al iubirii care te va uni într-o zi cu un tânăr.
Va veni o vreme când vei simţi că inima ta bate mai tare, aşa cum se spune, pentru un anumit băiat… În timpurile acestea ale noastre, lucrurile s-au schimbat destul de mult. Acum tinerii se grăbesc să îşi “trăiască viaţa”, să acumuleze cât mai multă experienţă, cât mai curând… Şi totuşi, orice lucru- la timpul lui, la timpul lui binecuvântat.
Ai grijă, dragă S., mulţi tineri se vor apropia de tine în numele dragostei. E ceva natural, dat fiind că dragostea este primul lucru minunat din viaţa noastră. E ca o mică floare care-şi deschide corola către soare într-o dimineaţă frumoasă de primăvară, fără să ştie prea bine ce se petrece… şi astfel devine confuză…
Bineînţeles, ne flatează să auzim că suntem iubiţi de cineva. Totuşi, aceasta nu este întotdeauna dragoste. Azi, ei pot să ne dorească pe noi… Şi ceea ce vor azi, mâine pot să nu mai voiască – poate pentru că altceva le-a atras atenţia şi doresc acel lucru pentru a-şi satisface dorinţele.
Apoi, când intrăm în Taina Căsătoriei, dacă sub hainele noastre frumoase avem un trup stricat şi necurat, Dumnezeu nu va binecuvânta această căsătorie… Atunci când un tânăr te va iubi cu adevărat, îţi va iubi sufletul; şi tu îl vei iubi pe al lui. Apoi, nu vei mai avea nevoie de nimic. Pentru că amândoi veţi simţi că legătura dintre voi este sfântă pe măsură ce vă veţi cunoaşte unul pe celălalt. Şi, în timp, veţi descoperi fiecare comori în inima celuilalt.
O asemenea Căsătorie, o asemenea unire va fi binecuvântată de Dumnezeu şi nu va cunoaşte divorţul, avortul sau orice altceva contrar poruncilor dumnezeieşti. O asemenea Căsătorie aduce în lume copii binecuvântaţi, aşa ca tine; pentru că şi părinţii tăi au trăit în sfinţenie căsătoria lor.
Ştii, dragă S., o căsătorie departe de Dumnezeu şi de Sfânta Împărtăşanie este de asemenea şi departe de virtute. Este ameninţată de infidelitate, adulter şi alte pericole. Copiii care vor creşte într-o atmosferă atât de tristă s-ar putea să urmeze căi periculoase ce îi vor duce la prietenii greşite, companii proaste, violenţă şi droguri.
Ai grijă – până când va veni vremea când vei fi sigură de dragostea pe care tu şi alesul inimii tale o aveţi unul pentru celălalt. Nu te pripi! Sunt mulţi care îşi doresc doar puţină “carne”, poate pentru că ei înşişi nu au mai mult de oferit.
Bucură-te, dragă S., Fii întotdeauna pe calea lui Dumnezeu, acolo şi aşa cum El îşi doreşte să fii. Ai dragoste, mereu, pentru părinţii care ţi-au dat viaţă şi de asemenea pentru toţi şi pentru toate. Fii întotdeauna copilul Lui binecuvântat.
Leros, 10-2-1992
(Monahia Gavrilia Papaiannis, Asceta dragostei)

miercuri, 26 martie 2014

Nimic nu-i mai de preţ decât a fi iubit de soţia ta şi a o iubi!

Trebuie să fiţi unul pentru celălalt pildă de blândeţe şi nerăutate, de înfrânare, de seninătate, de cinste şi hărnicie, de supunere faţă de voia lui Dumnezeu, de răbdare şi de nădejde. Ajutaţi-vă unul pe celălalt, păziţi-vă unul pe celălalt, fiţi îngăduitori unul cu celălalt, acoperindu-vă unul celuilalt cu dragoste neputinţele. (Sfântul Ioan de Kronstadt)


Nimic nu-i mai de preţ decât a fi iubit de soţia ta şi a o iubi. Scriptura spune că sunt fericiţi soţul şi soţia care au înţelegere în­tre ei. Unde este aceasta, acolo este toată bogăţia şi toată fericirea - şi, dimpotrivă, acolo unde lipseşte, nimic altceva nu ajută, ci totul se strâm­bă, totul este plin de neplăceri şi de tulburare. Aşadar pe aceasta s-o căutăm mai întâi de toate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)