Music Player

joi, 13 mai 2010

Mame cu servici - Cuv.Paisie Aghioritul


-Parinte,este bine ca femeia sa lucreze? -Ce spune barbatul ei?
-El o lasa sa faca ceea ce o odihneste sufleteste.
-O tanara care a studiat si a inceput sa lucreze inainte de a se casatori,cu greu isi va lasa serviciul atunci cand va deveni mama,pentru a se darui copiilor ei.In timp ce alta care nu a studiat,si are serviciu simplu,mult mai usor il poate lasa.
-Parinte,daca femeia nu are copii,cred ca serviciul o ajuta.
-Adica,daca nu are copii,trebuie neaparat sa aiba un servici?Nu exista atatea lucruri pe care sa le poata face?Desigur,daca are copii,cel mai bine sa stea acasa.Caci altfel cum vor fi ajutati copiii?
-Parinte,multe femei spun ca nu o pot scoate la capat si de aceea sunt nevoite sa lucreze. -Nu o scot la capat pentru ca vor sa aiba televizor,video,masina personal,etc.,si de aceea trebuie sa lucreze,neglijandu-si si chiar pierzandu-si in felul acesta copiii.Daca va lucra numai tatal si se vor limita numai la strictul necesar atunci nu va exista nici o problema.Cand insa vor lucra amandoi,pentru ca,chipurile,nu le ajung banii,atunci familia se va risipi si-si va pierde sensul ei adevarat,Si atunci copiii ce sa mai faca?Daca ar trai mai simplu,ar fi si mamele mai odihnite si s-ar bucura si copiii.(...)De aceea le spun mamelor sa-si simplifice viata lor,pentru a se putea ocupa mai mult de copiii lor,care au atata nevoie de ele.Altceva este sa aiba si o alta preocupare in casa si sa se indeletniceasca cu ea atunci cand se oboseste cu copiii.Atunci cand mama este in casa,ii poate supraveghea pe copii,randuieste cum trebuie lucrurile si astfel se evita multe necazuri. AStazi copiii nu se satura de dragostea mamei si nici nu invata limba materna,pentru ca mama lipseste,fiind toata ziua la serviciu si-si lasa copiii cu femei straine.De o mie de ori o duc mai bine copiii la cresa,unde se afla si vreo educatoare cu daruire,care sa le arate putina afectiune,decat copiii pe care ii parasesc parintii si sunt ingrijiti de o femeie platita.Si dupa aceea ce se intampla?Cel ce nu are o mama are o gramada de doici.

Cei mai multi simt o mare parasire, o nepasare din toate partile - Cuv.Paisie Aghioritul


“Daca vad ca si in corabia Bisericii intra putina apa, ca si acolo au fost prinsi de duhul lumesc si nu exista Duhul Sfant, atunci oamenii se deznadajduiesc, pentru ca nu mai au de ce sa se alipeasca. Lumea sufera, se pierde si, din pacate, toti oamenii sunt nevoiti sa traiasca in acest iad al lumii. Cei mai multi simt o mare parasire, o nepasare – mai ales acum – din toate partile. Nu au de ce sa se tina. Se implineste zicala: “Cel ce se ineaca se agata si de un pai”...”

(…) “Suferintele lumii sunt fara sfarsit. (…) In fiecare zi inima mi se toaca. (…) Cata nefericire exista in lume! Cand pe cineva il doare si se intereseaza de ceilalti si nu de sine, atunci el vede intreaga lume ca la radiografie, cu raze duhovnicesti…”.

“Trebuie sa ne doara. Oare poate persista o ispita sau o stare grea daca se roaga calugarii cu inima? Cu toate ca trecem prin ani grei vad ca in manastiri domneste un duh… de veselie! Lumea arde. (…) Noi ne trecem vremea cu placere si celalalt intre timp moare. (…) Toata temelia este calitatea rugaciunii. Rugaciunea trebuie sa fie din inima, sa se faca din durere. (…) Cheia reusitei este ca pe om sa-l doara. Daca nu-l doare, poate sta ore intregi cu metania in mana si rugaciunea lui sa nu aduca nici un rezultat. Daca exista durere pentru problema pentru care te rogi, chiar si cu un suspin faci rugaciune din inima”.

(…) “Atunci cand ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista in inima adevarata bucurie si pace. Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumeasca pe care multi o cauta astazi. Sa nu incurcam lucrurile.

Sfintii aveau o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a ras? Care Sfant a trecut fara durere prin aceasta viata? Care Sfant a avut o astfel de bucurie pe care o urmaresc multi crestini din vremea noastra, care nu vor sa auda nimic neplacut, ca sa nu se intristeze si sa nu-si piarda pacea lor?

Daca doresc sa nu ma intristez, ca sa petrec bucuros si sa nu-mi stric linistea, ca sa fiu bland, atunci sunt indiferent! Altceva este blandetea duhovniceasca si altceva este blandetea din nepasare. Spun unii: „Trebuie sa fiu bucuros, pentru ca sunt crestin”. Acestia nu sunt crestini. Ati inteles? Asta este nepasare, este bucurie lumeasca. Cel ce are aceste particularitati lumesti nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este in intregime durere. Il doare pentru situatii, pentru oameni, dar este rasplatit cu mangaiere dumnezeiasca pentru durerea aceasta”.