Music Player

joi, 22 martie 2012

Slava Lui Dumnezeu pentru toate!


Vreau sa va marturisesc ca am fost prezenta la o minune dumnezeiasca...Luni, 19 martie 2012 am luat parte la conferinta "Cu Hristos in celula" initiata de Grupul Areopag, in Iasi. Este al 4-lea an consecutiv in care Sfintii Martiri de la Aiud au izvorat mir cu o deosebita si puternica mireasma. Nu am ajuns in fiecare an la aceasta conferinta, insa cred cu adevarat ca minunea a avut loc in toti acesti ani si uite ca anul acesta, cu ajutorul Lui Dumnezeu, am fost si eu prezenta. Conferinta a fost minunata! Am plecat atat de incarcata sufleste de acolo, incat o sa imi ajunga ceva vreme. Asa randuieste Bunul Dumnezeu ceva frumos ca sa ne arate ca este prezent in suferintele, bucuriile, intr'un cuvant, viata noastra.
Am sa atasez si o poza ce este facuta cu telefonul personal. Post usor in continuare!

sâmbătă, 17 martie 2012

Viata pamanteasca asemuita cu o reprezentatie de teatru - Sf.Ioan Gura de Aur


La amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.

Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc.

Prin înfăţişarea ei, masca ne dă o închipuire, dar nu face mincinoasă firea, ci numai îi ascunde adevărul. Atâta vreme cât privitorii stau şi se uită, măştile nu se mişcă de pe feţe; dar când s-a lăsat seara, când spectacolul s-a isprăvit şi privitorii au plecat, măştile au fost aruncate. Cel care făcea pe regele la teatru, odată plecat, devine iarăşi fierarul de toate zilele; cel care, pe scenă era slobod, afară de scenă, e rob iarăşi…

Aşa-i şi cu viaţa şi cu moartea. Lumea e teatrul; stările omeneşti: bogăţia, sărăcia, puterea, supunerea, şi altele, sunt măştile actoriceşti. Când ziua aceasta se va risipi – şi veni-va noaptea cea de spaimă, căreia mai degrabă i-am zice ziuă, (noapte pentru păcătoşi, ziuă pentru cei drepţi), când reprezentaţia sfârşi-se-va şi măştile fi-vor aruncate, când va fi cercetat fiecare pentru faptele lui, nu fiecare pentru bogăţia lui, nu fiecare pentru rangul lui, nu fiecare pentru puterea lui, ci fiecare pentru faptele lui: judecător, rege, femeie sau bărbat; când ni se va cere o viaţă şi nişte fapte virtuoase, fără să fie luate în seamă nici rangurile strălucire, nici neînsemnătatea sărăciei, nici tirania dispreţului; când ni se va zice: „Infăţişaţi-mi fapte, de eşti rob, mai nobile decât acele ale unui slobod, de eşti femeie mai vajnice de cât acele ale unui bărbat; o, atunci, cu măştile căzute, arăta-se-vor adevăratul bogat şi adevăratul sărac…”

miercuri, 14 martie 2012

Prea multa suferinta...


Oare de aceea ne este oferita viata?...Pentru a avea parte de prea multa suferinta? Da. Prea multa suferinta...Lacrima ce se ingana cu oftatul, da stralucire pe obrazul roscov de durere.

sâmbătă, 10 martie 2012

...Insula sentimentelor ...



A fost o data o insula unde traiau toate sentimentele si valorile umane: Bucuria, Tristetea, Stiinta,…… inclusiv Dragostea. Intr-o zi au fost anuntate ca insula se va scufunda si atunci toate sentimentele si-au pregatit barcile si au plecat, numai Dragostea a vrut sa astepte pana in ultima clipa. Cand insula era pe punctul de a se scufunda Dragostea a cerut ajutor.

Bogatia a trecut pe langa Dragoste intr-o barca foarte luxoasa si Dragostea i-a zis: "Bogatie, poti sa ma iei si pe mine?", Bogatia i-a raspuns: "Nu pot, am prea mult aur si argint in barca si nu mai am loc si pentru tine".
Apoi Dragostea i-a cerut ajutorul Mandriei care tocmai trecea intr-un vas superb, "Mandrie, te rog frumos, poti sa ma iei cu tine?", "Nu pot sa te ajut Dragoste, pentru ca.... " ii raspunse Mandria, "aici totul e perfect, ai putea sa-mi strici barca".
Dragostea dezamagita, intreaba si Tristetea care trecea pe langa ea: " Tristete te rog, lasa-ma sa vin cu tine", "Oh Dragoste", ii raspunse Tristetea, "Sant asa de trista incat vrea sa fiu singura".
Si Bucuria a trecut pe langa Dragoste, dar cum era asa de multumita nu a auzit vorbele Dragostei.

Parca din senin, se aude o voce:

"Vino Dragoste, te iau cu mine". Era un batran care i-a vorbit. Dragostea s-a simtit asa de recunoscatoare si plina de bucurie ca a uitat sa-i ceara numele batranului. Cand ajunse pe tarm, batranul pleca imediat.
Dragostea si-a dat seama cat de mult ii datora batranelului si intreba Stiinta: "Stiinta, poti sa-mi spui cine m-a ajutat?". "Era Timpul", i-a raspuns Stiinta. "Timpul!!!" exclama Dragostea, "Dar de ce Timpul m-a ajutat?". Stiinta plina de intelepciune ii raspunse: "Pentru ca doar Timpul e in stare sa inteleaga cat de importanta este Dragostea in viata "