Music Player

joi, 29 aprilie 2010

Marketing pentru genocid - totul e atat de clar


"Vedeam mereu imaginea acelui micut embrion de 10 saptamani si mi'am zis: acesta este un bebelus! Era ca si cum mi-au cazul solzii de pe ochi si, brusc, am inteles adevarul - acesta este un copil! Am fost zdrobita de adevarul acestei descoperiri. A trebuie sa fac fata realitatii ingrozitoare. Avortul nu se aplica unor "produse ale conceptiei". Nu are legatura cu "perioade ratate". Ci are legatura cu copiii care sunt ucisi in pantecele maicii lor. Toti acesti ani fusesem in greseala. Procesul Roe vs. Wade a fost o greseala. Lucrul intr-o clinica de avorturi a fost o greseala. Nu mai este vorba de primul trimestru, al doilea sau al treilea. Avortul, in orice stadiu al sarcinii, este gresit. Era atat de clar! Dureros de clar." Norma McCorvey

luni, 26 aprilie 2010

Jertfa Cuvintelor


Primeşte jertfa cuvintelor mele, Părintele meu- primeşte gânguritul unui copil ce se căieşte, Părintele meu!
Îndreptează-mi cuvintele cu adevărul Tău şi primeşte-le la picioarele scaunului Tău.
Tămâiază-mi jertfa cu tămâia înmiresmată a rugăciunii unui sfânt şi nu o lepăda, o, Stăpâne Întreit strălucit al lumilor.
Cetele îngerilor Îţi aduc o jertfă mai grăitoare, dar cuvintele lor se revarsă spre ei de la Tine şi se întorc la Tine, neviciate de urâţenia întunericului şi neoprite în gâtlej de păcat.
Sunt sărman şi n-am nimic altceva să aduc pe altarul Tău de jertfă în afara acestor cuvinte.
Chiar de-ar fi Să-ţi aduc jertfe, Ţi-aş aduce tot cuvinte (pe jertfelnicul Tău). Căci ce sunt creaturile decât tot cuvinte. Tu ai umplut întregul univers cu limbi care sunt flăcări care se ridică să Te laude şi apărând ele Îţi şoptesc rugăciunile lor.
Chiar dacă ar fi să-Ţi jertfesc un miel, totuşi până la urmă Ţi-aş aduce drept jertfă un cuvânt.
Chiar şi o pasăre de-ar trebui să Ţi-o jerfesc, până la urmă tot un cuvânt Ţi-as jertfi.
De ce aş oferi jertfă altcuiva cuvântul Domnului meu, de ce pe el altcuiva şi nu pe al meu?
Cine m-a făcut stăpân peste viaţa altcuiva şi peste cântul altcuiva, peste flacăra şi jertfa altcuiva, cine?
Cuvintele mele sunt viaţa şi cântul meu, flacăra şi jertfa mea. Am luat din ceea ce este al Tău şi ţi-o ofer tot Ţie- primeşte-o şi nu o lepăda. O, Maică plină de iubire şi de bunătate.
Am strâns o mână de grâu dintr-un câmp de neghine; primeşte doar un bob de grâu din mâna mea şi Tu mă vei face fericit.
(Cf. Matei 13,24-30)
Dintr-un singur bob Tu poţi face pâine suficientă pentru naţiuni întregi.
Primeşte-mi obolul, O, Fiule Care Înviezi, primeşte şi nu lepăda bănuţul unui sărman.
Primeşte jertfa nu de dragul meu, ci de dragul cuiva care este chiar mai împovorat decât mine; există o astfel de persoană?
Pentru cineva care nu are nici măcar ceea ce am eu, de dragul acestuia primeşte-mi jertfa; există o astfel de persoană?
Lumea m-a stors ca pe o lămâie, de-abia de-am mai putut răsufla şi am gemut. Fie ca îngerii să umple de cântare geamătul meu şi fie ca ei să Ţi-l aducă jertfă Ţie Dragostea mea.
Îmi amintesc de toate binecuvântările pe care Tu mi le-ai dăruit de-a lungul vieţii mele, însoţitorul meu Cel neclintit, iar eu Îţi ofer în schimb un dar din partea mea.
Eu nu Îti ofer întregul meu eu, fiindcă eu nu sunt cu totul vrednic să ard pe preacuratul Tău jerfelnic. Eu nu pot oferi drept jertfă Celui nemuritor ceea ce este supus morţii şi stricăciunii.
Eu Îţi ofer doar ceea ce a crescut în mine sub lumina Ta, ceea ce a fost mântuit în mine prin Cuvântul Tău.
Primeşte jertfa cuvintelor mele, o, Întreit Buchet de Flori; primeşte gângurirea unui prunc nou născut.
Când cetele îngereşti încep să cânte în jurul scaunului Tău, când trâmbiţele arhanghelilor încep să sune, când mucenicii Tăi încep să plângă de bucurie, iar sfinţii Tăi încep să-şi spună rugăciunile pentru izbăvirea Bisericii celei pământeşti, nu lepăda jertfa cuvintelor mele, O, Doamne Dumnezeul meu.
Nu le trece cu vederea, ci ia aminte.
Mă rog Ţie şi mă închin Ţie, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Scrisă pe marginea lacului Ohrid,
1921-1922

duminică, 25 aprilie 2010

...Dragostea atrage dar peste dar...


Un frate l-a intrebat pe un parinte oarecare, zicand:

- Pentru ce, parinte, acum fratii care se ostenesc prin pustie si prin manastiri, nu pot castiga darurile lui Dumnezeu precum castigau parintii cei de demult ?

Raspuns-a lui batranul, zicand:

- Fiule, parintii cei de demult aveau dragostea frateasca cea desavarsita si fiecare ridica in sus, spre cer, pe fratele sau. Acum, fiindca s-a stins dragostea intre preoti, fiecare il trage in jos pe fratele sau, si pentru aceea nu castiga fratii nostri darul lui Dumnezeu ca parintii cei de demult.

marți, 20 aprilie 2010

Copilul televizorului - Virgiliu Gheorghe


In conditiile in care, din primii ani de viata, copilul este lasat zilnic un numar semnificativ de ore in fata televizorului sau a calculatorului (4-5 ore), cand o mare parte a factorilor agravanti sunt prezenti, lipsind in schimb cei care ar putea sa amelioreze efectele televiziunii, iata cum ar arata un posibil portret al copilului televizorului:

Egoist si individualist, ghidat numai de propriile interese si placeri, tanarul crescut in fata micului ecran este incapabil sa se descurce singur in viata. Tiranic cu propriii parinti, indraznet pana la obraznicie cu cei mai mari decat el, ca si cum i s-ar cuveni totul, isi aroga toate drepturile si libertatile, fara a considera ca are vreo datorie sau responsabilitate. De fapt, cercetarile arata ca, neexer-sandu-si acest comportament - asumarea unor responsabilitati -, nu si-a dezvoltat ariile corticale care proceseaza aceasta abilitate. Astfel ca si atunci cand in viata va vrea cu tot dinadinsul sa-si asume o anumita responsabilitate, din punct de vedere mental, va intampina mari dificultati.

Acest tanar care lasa impresia ca stie totul, ca are raspuns la toate, mascheaza de fapt in spatele pseudoculturii afisate cu suficienta o incultura crasa. Crescut intr-o camera de bloc, cunoscand lumea prin sticla micului ecran, nu are cunostinte elementare privind natura, animalele, plantele sau fenomenele fizice cele mai obisnuite. Nu se pricepe la nici un mestesug si nu stie sa se descurce intr-o situatie oarecare. Tanarul care si-a format prin televizor o perceptie falsa despre lume si despre sine este, practic, lipsit de orizontul de intelegere si cunostinte pe care oricare copil de la tara sau din trecut il avea in mod normal.

Cu toate ca face pe "durul", aratandu-se sigur pe sine, precum i-a vazut pe cei de la televizor, acest copil, datorita nedezvoltarii normale a ariilor prefrontale este foarte impulsiv, este labil emotional, incapabil sa-si controleze comportamentul si sa-si infraneze dorintele. invatat sa faca numai ce vrea, sa nu asculte de nimeni, mai cu seama de parinti sau profesori, tanarul plamadit de televiziune in duhul culturii nihiliste se supune insa cu docilitate comandamentelor impuse de moda, este deschis superstitiilor, reclamelor publicitare si urmeaza cu fidelitate modelul eroilor de pe micul ecran.

Acest tanar, gata oricand sa se distreze, sa cheltuiasca banii pe diferite lucruri, este incapabil sa-si asume o activitate ce presupune un anumit efort, sa se concentreze cu atentie asupra unei lucrari oarecare. Pasiv, delasator si neglijent, ii este greu sa se obisnuiasca cu munca si sa faca un lucru de care sa fie multumit si el, si ceilalti. Desi cauta permanent colectivitatea, vorbeste despre prieteni si prietenie, tanarului obisnuit cu comportamentul pasiv si comod al telespectatorului, egoist si individualist, ii este greu sa dezvolte o profunda comunicare interpersonala, o prietenie de durata care sa presupuna fidelitate si seriozitate.

in privinta relatiei de dragoste, lucrurile stau cu mult mai rau. Cu toate ca-si cheltuieste o mare parte a tineretii cu aceasta problema, nu stie mai nimic despre ce inseamna cu adevarat dragostea. Nu stie practic sa iubeasca pentru ca nu a invatat sa rabde, sa ierte, sa se jertfeasca, sa-l compatimeasca pe celalalt, sa-i asume neputintele si sa-l sprijine. Crezand ca dragostea se reduce la povestea sentimentala incheiata cu o relatie sexuala, la distractie si placere, acest tanar este permanent deziluzionat de persoana celuilalt si de propria persoana. De fapt, aceasta este drama cea mare a copilului sau a tanarului culturii mediatice: discrepanta uriasa dintre pretentiile sau drepturile pe care televiziunea l-a invatat sa si le revendice si capacitatile mentale, disponibilitatile emotionale, afective si abilitatile practice pe care tot televiziunea i le-a modelat.

Acest handicap il resimte in tot ceea ce face. Astfel, chiar daca pe ceilalti reuseste sa-i pacaleasca intr-o anumita masura, desi chiar pe el insusi se minte incontinuu, folosindu-se de mijloacele eufori-zante, amnezice si anestezice puse la dispozitie de cultura divertismentului, in adancul sufletului se simte complexat de slabiciunile pe care le are, nemultumit si frustrat de propriile neputinte.

Acest tanar, care apartine prin crestere mai mult televiziunii, culturii mediatice sau nihiliste decat parintilor si lumii reale, nu a apucat sa-si formeze si sa-si dezvolte forul de constiinta. Raportul sau cu lumea reala este redus, orizontul de intelegere - foarte ingust. Nu este capabil sa se descurce in viata, sa-si evalueze actiunile, sa-si planifice viitorul. Traieste doar clipa de fata prin senzatiile pe care aceasta i le furnizeaza, incapabil sa se detaseze reflexiv pentru a-si da seama ce se intampla cu el. Gandurile, sentimentele, emotiile si actiunile ii sunt dictate si dirijate de altcineva. Este, asadar, un om bolnav, neputincios, care, mai mult sau mai putin constient, poate sa faca rau celorlalti, el insusi suferind pentru infirmitatile pe care le are, pentru faptul ca nu se poate realiza in mod desavarsit ca om.'

miercuri, 14 aprilie 2010

Copil sau ghem de celule?



Majoritatea oamenilor nu ştiu ce se întâmplă în timpul unui avort. Nici femeile care au avortat nu ştiu că de fapt au omorât un copil. Ele "au auzit" că de fapt până în luna a treia este doar un ghem de celule şi nu un om adevărat. Nimic mai fals! Viaţa începe în momentul concepţiei.

Mamelor! După 8 săptămâni când se efectueză avortul, copilul are deja toate organele formate. Simţurile sunt prezente: ei simt durerea şi avortul devine un măcel. Le bate inima dar apoi se opreşte când va fi rupt în bucăţi prin chiuretaj sau prin aspiraţie.

Nu vă lăsaţi înşelate! Avortul nu este soluţia! Infomaţi-vă serios asupra tuturor consecinţelor avortului şi sfătuiţi-vă cu femei care au mai făcut avort. Nu vă lăsaţi copleşite de situaţie indiferent care ar fi aceasta. Dacă Dumnezeu a pus sufletul în copilul din pântecele vostru, El vă poate scoate din valurile mării, oricît de mare ar fi furtuna. Trebuie doar să îi cereţi ajutorul, iar aceasta nu vă costă nimic.

Nenăscutul este o persoană!


MĂRTURII ALE OAMENILOR DE ŞTIINŢĂ PRIVIND ÎNCEPUTUL VIEŢII UMANE

"Din perspectiva ştiinţifică, este corect să afirmăm că viaţa umană începe la momentul concepţiei." (Prof. Dr. Micheline Matthews-Roth, Universitatea Harvard)

"Faptul evident că după concepţie se formează o nouă fiinţă umană nu mai este o problemă de preferinţe sau opinii. Natura umană a acestei fiinţe din momentul concepţiei până la vârsta bătrâneţii nu este o declaraţie metafizică pe care să o putem discuta, ci un fapt experimental obişnuit." (Prof. Dr. Jerome Lejeune, părintele citogeneticii moderne, Director al Institutului de Genetică al Universităţii Rene Descartes din Paris)

"Ca om de ştiinţă, ştiu, nu cred, că viaţa umană începe la concepţie." (Dr. Bernard Nathanson, Profesor asociat de obsterică şi ginecologie la New York Medical College, fost practician al avortului, realizatorul documentarului "Strigătul mut")

"Omul nu devine om, ci este om de la început. El este om în fiecare moment al dezvoltării sale, începând de la concepţie [...]. Deja prima celulă (oul fecundat) este un individ uman. Acest lucru este demonstrabil prin cercetarea nucleului şi a cromozomilor pe care le conţine." (Prof. Dr. Erich Blechschmidt, embriolog, Directorul Institutului de Anatomie al Universităţii din Gottingen; în Erich Blechschmidt, Wie beginnt das menschliche Leben. Vom Ei zum Embryo, Christiana Verlag, Elveţia, 2008, p. 31)

"Cu adevărat, o fiinţă vie există din momentul concepţiei. Copilul nenăscut este o persoană." (Prof. Dr. A. Ingelman-Sunberg, Director al Clinicii de Obsetrică-Ginecologie din Stockholm)

"Viaţa unei fiinţe umane nu începe în momentul naşterii, ci în momentul concepţiei." (Prof. Dr. J. Roszkowski, co-fondator al Societăţii Internaţionale de Ginecologie şi membru al Comitetului Ştiinţific din Institutul Mamei şi Copilului din Varşovia)

"Uniunea unui ovul cu un spermatozoid, numite gameţi feminin şi masculin, reprezintă începutul unei vieţi noi, separate. Ca rezultat al fertilizării, este format un nou om care îşi dezvoltă propria viaţă. Aşadar denumiri precum embrion, fetus, nou-născut, copil, adult, persoană în vârstă – se referă la fazele biologice specifice dezvoltării uneia şi aceleiaşi persoane." (Dr. Antoni Marcinek, Director al Spitalului de Obstetrică şi Ginecologie din Cracovia)

"Viaţa copilului îi aparţine şi nu avem dreptul de a decide asupra ei. [...] omul îşi începe existenţa din momentul concepţiei, a contopirii spermatozoidului cu ovulul. [...] Orice altă definire a începutului vieţii este nefondată." (Prof. dr. Rudolf Ehmann, Director al Clinicii de Obstetrică – Ginecologie a Spitalului Cantonal Stans din Elveţia, în Mijloace anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog , pag. 20 - Textul lărgit şi revăzut al conferinţei susţinute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional "World Federation of Doctors Who Respect Human Life")

"Viaţa biologică este definită examinând faptele ştiinţifice ale dezvoltării umane. Acesta este un teren unde nu există controversă şi nici dezacord. Există un singur set de fapte, o singură carte de embrionologie care se studiază în şcolile medicale. Cu cât se ştie mai mult despre dezvoltarea fetală, cu atât mai mult ştiinţa confirmă că viaţa oricărei fiinţe umane, biologic vorbind, începe la momentul unirii spermei tatălui cu ovulul mamei, proces denumit fertilizare, concepţie sau fecundaţie. Aceasta întrucât această fiinţă, începând de la fertilizare, este vie, umană, sexuată, completă şi în creştere." (Dr. John C. Wilke, Barbara Wilke în Avortul – întrebări şi răspunsuri, Editura Provita Media, Bucureşti 2008)

"O persoană vie există din momentul concepţiei, adică al fertilizării, şi se încheie la moarte." (Prof. Dr. R. Klimek, membru al Societăţii Regale de Medicină din Londra) "Viaţa umană începe odată cu concepţia/fertilizarea." (Din Rezoluţia Congresului American de de Pediatrie, 2004)

luni, 12 aprilie 2010

Rugaciunea rostita cu gura - Pr.Sofian Boghiu



Gura poate rosti si psalmi, si acatiste, si canoane, si poate rosti si aceasta rugaciune scurta. Insa cand rostesti cu gura, adeseori mintea poate rataci pe coclauri. De aceea, este bine sa ne concentram, sa facem un efort. Daca nu reusim cateodata, putem repeta rugaciunea. Repetand, sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii si sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne ajute sa ne adunam mintea in noi insine, orice rugaciune am face. De pilda, psalmi - psalmii sunt foarte frumosi, foarte puternici; Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Blandului Pastor, Canonul de poca­inta si alte canoane ale Bisericii.

Daca am avea mintea concen­trata spre fiecare cuvant al lor, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga, nu se intampla nimic inlauntrul nostru.

Ma uit in biserica la noi: se fac rugaciuni, se face Sfanta Liturghie - care e cea mai mare rugaciune a Bisericii - se tine un cuvant despre rugaciune sau despre altceva, insa dupa ce a incetat slujba, se face harmalaie in biserica. Fiecare vorbeste cu totul altceva decat cuvantul sau rugaciunea spusa, dovada ca n-a ramas aproape nimic in mintea si in inima celor care au ascultat, pentru ca au fost mereu distrati, risipiti.

De aceea, e nevoie in rugaciunile noastre spuse cu glas tare sau in taina sau in soapta sa fim concentrati la fiecare cuvant; daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea de cate ori e nevoie. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu rugaciunea spusa numai cu buzele. Despre rugaciunea spusa fara de atentie, Mantuitorul spune: "Ma cinstiti numai cu buzele, iar cu inima fiind departe de Mine."

Scopul rugaciunii, si al rugaciunii lui Iisus in special, este sa ne conduca spre centrul fiintei noastre, spre locul unde Dumnezeu e ascuns in noi. Domnul Hristos ne spune ca Imparatia lui Dumnezeu e inlauntrul nostru, la fel si Sfantul Pavel: "Voi sunteti temple ale Duhului Sfant" (I Cor. 3, 16).

In noi locuieste Duhul Sfant; imparatia lui Dumnezeu e in noi. Aici chemam pe Dumnezeu, pe Maica Domnului si pe ceilalti sfinti invocati in rugaciune, si daca mintea este in alta parte, aceste sfaturi si indemnuri nu se intorc catre noi, ci raman plutind in vazduh, nu ne folosim de ele. E ca si cum ne-am uita intr-o vitrina incarcata cu toate bunatatile, dar intre noi si ele ramane un geam si nu putem pune mana pe ele. Asa si rugaciunile noastre: sunt despartite de noi prin neatentie, ca printr-un obstacol care se pune intre noi si rugaciunea noastra. Acest obstacol sa nu fie!

duminică, 11 aprilie 2010

Rugaciunea - Pr.Paisie de la Sihla


Orice rugăciune este dar de la Dumnezeu. Dar noi, cei mai slabi, avem rugăciunea gurii. Deocamdată împlineste-o pe asta, tătucuţă. Fântâna e adâncă, dar funia e scurtă si găleata e mică.
Citeste dimineata Acatistul Maicii Domnului iar seara citeste Paraclisul ei. Crezul – neapărat, măcar o dată pe zi, si Psalmul 50 de două-trei ori pe zi… Mai mult, canonul e benevol: “Tatăl nostru” fără număr, “Doamne Iisuse” fără număr, metanii fără număr. Fiecare cuprinde cât poate; nici albina nu poate lua tot nectarul din floare. Dar tare-i bine dacă faci oleacă de rânduială. Eu mă stiu pe mine: dacă mă scol de dimineată si-mi fac oleacă de canon, parcă sunt un alt om toată ziua. Dar dacă te scoli dimineata si te învârtesti asa, prin casă – că mai am asta de făcut, mai am si treaba astălaltă -, apoi nu-ti merge bine toată ziua. Asa că să faci oleacă de canon în fiecare zi, ca dreptul Iov, care aducea jertfă în fiecare zi pentru feciorii lui – poate au gresit ceva cu gândul.
Să faci în fiecare zi câte metanii poti către Maica Domnului – cel putin 12 metanii – si la fiecare metanie să spui asa, ca baba: “Maica Domnului, nu mă lăsa… nu mă lăsa, Măicuta Domnului”. Să n-o uiti pe Maica Domnului, tată, să n-o uiti, că tare-i bună Măicuta Domnului. Asa, tătucută, să nu lasi rugăciunea… Mai fă o metanie, mai citeste un psalm, mai spune un “Doamne Iisuse”… Trebuie să faci oleacă de rânduială. Că o cămasă murdară nu se spală numai cu apă, ci trebuie si săpun si altceva mai tare care să o curete…

Si dacă spui de 100 de ori “Doamne Iisuse”, măcar de 10 ori să fii cu gândul acolo. Când stai de vorbă cu cineva, nu stai de vorbă cu dosul… D’apoi când vorbesti cu Dumnezeu! Asa îmi spunea si mie părintele Daniel, săracu’: “Paisie, bre, nu lăsa gândul să iasă afară din chilie”…

Gândurile mai vin, dar tu nu sta de vorbă cu ele, nu le lua în seamă. Caută să-ti fie tot timpul mintea ocupată cu rugăciunea; tot timpul să spui “Doamne Iisuse”. Să te obisnuiesti să spui tot timpul rugăciunea asta, iar pentru fiecare Acatist sau Paraclis necitit într-o zi să faci câte 24 de metanii – măcar atât… Acum, la miezul noptii, aici la Sihla (si la Sihăstria) se face priveghere. Încearcă să te scoli, fă măcar trei cruci, spune “Împărate ceresc”, “Tatăl nostru” si ce mai stii tu, fă 24 de metanii – si ai stat la toată privegherea…

luni, 5 aprilie 2010

Ce aproape de noi este fericirea! Noi cei ce trăim în libertate nu o vedem


Valeriu ne îndeamnă: “căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge”.
"Luptă-te cu tine, înfruntă cu seninătate toate greutăţile vieţii prezente şi nu te plânge de suferinţă; cu atât mai mult, cu cât azi aproape nu există familie care să nu fi încercat cele mai crunte dureri. (Aiud, 10 decembrie 1942)"
"Viaţa e un dar de la Dumnezeu, şi noi trebuie să ştim a o trăi în chipul cel mai vrednic. Să ne curăţăm de păcate, care ne urmăresc la tot pasul, să fim cu iubire faţă de semenii noştri, să ajutăm, să răspundem la rău prin bine şi la ură prin dragoste, să ne mărturisim păcatele şi să luăm temeinic hotărârea de a nu le mai săvârşi."
"Ah, ce bine ar fi dacă voi aţi înţelege sensul mare al vieţii, al suferinţei, al umilinţei…Doamne! Să ştiu că sunteţi pregătite sufleteşte să primiţi cele mai grele lovituri, în credinţa că, dincolo de această viaţă trecătoare există o altă Viaţă veşnică, fericită, o patrie cerească fără hotar şi care merită orice jertfă, fie ea oricât de mare! Că acolo ne vom întâlni toţi şi că nimeni nu ne va mai putea despărţi vreodată!"
"Un gând simplu, de iubire, sau o vorbă bună pe care-o adresaţi unui om necăjit azi, poate valora mai mult decât orice comoară de aur. Gândiţi-vă la văduva care aruncă în Vistieria Templului singurii doi bănuţi pe care îi are."
Sa pastram mai departe Lumina Invierii ca fiind intru aceasta, sa avem mereu o minte treaza, o constiinta libera si o frumusete a sufletului ce se dobandeste prin pastrarea cuvantului lui Dumnezeu, implinirea acestuia neincetat cu smerenie si inima zdrobita. Paste Binecuvantat!