Sfaturi intelepte ale Pr.Teofil Paraian - Program de viata duhovniceasca

Părintele Teofil recomanda un program de viață duhovnicească în cinci puncte. 
Despre acest program, Părintele Teofil spunea: „Viaţa duhovnicească nu se aşteaptă, ci se realizează. 
Cine împlineşte programul acesta poate să împlinească şi alte lucruri, pentru că viaţa duhovnicească nu se cuprinde în aceste cinci puncte de program."

1. Să mergi la biserică în zilele de duminică şi sărbătoare.

2. Să începi şi să termini ziua cu Dumnezeu: rugăciunea de dimineaţă şi de seară şi rugăciunea de la vremea mesei.

3. Să citeşti în fiecare zi două capitole din Noul Testament.

4. Să-ţi păzeşti mintea prin rugăciunea de toată vremea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul".

5. Să posteşti, în zilele de post de peste săptămână şi atunci când este rânduit de Biserică, în cele patru posturi mari de peste an.

Părintele Teofil completa programul său de viață duhovnicească cu alte cinci îndrumări sau recomandări ale Părintelui Arsenie Boca:

1. Oxigen - să trăieşti în aer cât mai curat.

2. Glicogen - să ai o hrană raţională şi echilibrată, nici prea multă, nici prea puţină.

3. Somn - cel puţin 6 ore de somn continuu zilnic.

4. Să-ţi păstrezi hormonii - să nu faci risipă de energie sexuală; poţi să ajungi dărâmat din pricina abuzurilor şi a risipei de energie sexuală.

5. Să ai concepţie de viaţă creştină - adică să nu umbli după alte concepţii de viaţă: yoga, zen ş.a. 

 

Imparatia Lui Dumnezeu din sufletul nostru!

Lumea trebuie cucerită prin păstrarea atmosferei cereşti în noi, căci de vom pierde împărăţia lui Dumnezeu din lăuntrul nostru nu ne vom mântui nici noi şi nici semenii noştri. Cel ce poartă în lăuntrul său împărăţia lui Dumnezeu, acela o va împărtăşi în chip nevăzut şi celorlalţi. Oamenii, vor fi atraşi de pacea şi căldura noastră, vor dori să fie împreună cu noi şi, treptat, atmosfera cerurilor va pune stăpânire pe ei, îi va birui. Nici măcar nu este nevoie să le vorbim oamenilor despre asta - cerul va izvorî din noi şi atunci când tăcem sau vorbim despre cele mai obişnuite lucruri - acesta străluceşte din noi chiar şi fără să ne dăm seama de acesta. În cel lipsit de ascultare nu se va sălăşlui Împărăţia lui Dumnezeu, căci acesta va vrea întotdeauna să se facă voia lui şi nu voia lui Dumnezeu. În împărăţia cerurilor nu sunt cu putinţă împărăţii întru împărăţie. Asta au vrut “duhurile căzute” şi de aceea au căzut de la Domnul, împăratul Slavei.

(Starețul Tadei de la Mănăstirea Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, traducere de Valentin Petre Lică, Editura Predania, București, 7514/2006, p. 51)

Odată ce duhovnicul ţi-a zis „Dumnezeu să te ierte!”, ceea ce a fost scris în catastifurile satanei s-a şters. De-acuma eşti dator ca să nu mai faci păcate

- Părinte, vorbiţi-ne puţin despre pregătirea pentru Sfânta Spovedanie.

- Ca om, de-acuma tu ştii: „Măi, am făcut cutare lucru, am să-i spun duhovnicului, şi cutare şi cutare, cutare.” Odată ce el ţi-a zis „Dumnezeu să te ierte!”, ceea ce a fost scris în catastifurile satanei s-a şters. De-acuma eşti dator ca să nu mai faci păcate. Doamne păzeşte dacă le-ai făcut din nou, dar dacă le-ai făcut, du-te imediat la preot, că zice Sfânta Carte, „de câte ori ai căzut, scoală-te!”. Adică, de câte ori s-a întâmplat de ai păcătuit, să nu întârzii cu spovedania. Dar nu să păcătuieşti cu nepăsare şi să-ţi spui: „Eh, m-am dus la preot, m-am spovedit, da’ acuma haide, de-acum o să încep din nou, că iar am să mă mărturisesc”. Da’ nu-i aşa!

(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, pp.177-178)

Ascultarea femeii de bărbat!

Am cununat odată pe cineva şi, când am ajuns la rugăciunea unde preotul spune: ,,Iar femeia să asculte de bărbat!”, toată lumea s-a uitat la mireasă şi mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la predică şi i-am spus: ,,Am constatat că lumea n-a fost atentă la cuvintele de mai înainte care spuneau că bărbatul este dator să-şi iubească soţia. Dragă mireasă, dacă nu te iubeşte, să nu-l asculţi, dragă mireasă!”. Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie. Femeia, cu gingăşia ei, ,,l’esprit de finesse”, e liberă şi nu o să asculte la infinit de un nepăsător.

(Ava Arsenie Papacioc, Despre viaţa de familie şi diversele probleme ale lumii contemporane, Constanţa, 2011, p. 83)

Rugăciunea de dimineață pentru om este întocmai ca roua de dimineață pe plante!

Când te scoli dimineața din somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă ziua pe care n-ai fi putut să ți-o dai singur și pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ți s-a dat și adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulțumire și de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în fața ispitelor pe care le întâmpini în decursul zilei
Tot așa, când mergi către somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă odihnă de ostenelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată și smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îți va apropia pe îngerul tău spre paza ta.
Rugăciunea de dimineață pentru om este întocmai ca roua de dimineață pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineață, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit și mai liniștit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineață, ca o piatră de moară, care macină în restul zilei grâu sau neghină.
Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineață grâu pentru ca vrăjmașul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe în așa fel încât ea să ne poată duce către ziua veșnică, iar nu către noaptea veșnică.

(Mari duhovnici români despre rugăciune – arhim. Arsenie Boca, Editura Eikon 2005, p. 230)

Premise ale întemeierii unei căsnicii fericite!

Găsim, în scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, numeroase recomandări privind criteriile de alegere a partenerului de viaţă sau a „sufletului pereche”. În toate caracterizările pe care Sfântul Părinte le face viitoarelor soţii şi mame creştine, locul principal este acordat însuşirilor sufleteşti şi calităţilor morale.

Primul lucru pe care îl recomandă Sfântul Ioan tinerilor este să ceară binecuvântarea lui Dumnezeu pentru relaţia lor şi acordul sau consimţirea părinţilor care i-au născut şi i-au crescut cu îndelungi şi grele eforturi şi jertfe.

Binecuvântarea lui Dumnezeu se dobândeşte prin rugăciune stăruitoare, de aceea Părintele antiohian recomandă tinerilor doritori să îşi întemeieze un cămin fericit să se roage ca Dumnezeu să le descopere „jumătatea” sau sufletul potrivit, cu care să împartă bucuriile şi durerile vieţii prezente. „Acum dar, şi tu, spune Sfântul Ioan, fiindcă urmează să-ţi iei nevastă, nu fugi la ajutor omenesc, nici către femei ce se îmbogăţesc din averi străine şi care caută numai una: cum să dobândească vreun câştig. Ci aleargă la Dumnezeu. Nu te ruşina ca El să-ţi fie alegător al miresei.” El însuşi a făgăduit şi a zis: Căutaţi mai întâi împărăţia Cerurilor şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă (Mt. 6, 33). Şi nu zi: Cum pot să văd pe Dumnezeu şi cum poate El să-mi răspundă cu vocea şi să grăiască cu mine la arătare, încât eu, mergând la El, să-L rog aceasta? Acestea sunt vorbe ale unui suflet necredincios. Căci şi fară să-ţi strige în gura mare, pe toate câte vrea le poate rândui Dumnezeu”.

Alături de binecuvântarea divină, tinerii trebuie să caute să dobândească şi acordul părinţilor. Ca unii care sunt mai experimentaţi în cele ale familiei şi au o experienţă umană mai bogată decât copiii lor, ei au o capacitate mai mare de a descoperi virtuţile sau păcatele unei persoane, compatibilitatea sau incompatibilitatea unuia cu altul. De aceea, ei trebuie ascultaţi, cu atât mai mult cu cât, în viaţă, respectul sau lipsa de preţuire faţă de părinţi şi faţă de jertfa lor nu rămâne niciodată fără efecte. În plus, un paradox al vieţii este acela că fiecare va primi din partea copiilor săi ceea ce a făcut cu părinţii săi. Îi învăţăm pe copiii noştri faptele bune şi virtuţile creştine, dar niciodată nu avem deplina certitudine că le vor împlini întocmai, însă, dacă ei nu au văzut mai întâi în casa şi în familia lor acestea, la părinţii lor, este greu de crezut că vor excela în timpul vieţii prin astfel de virtuţi.

Sfântul Ioan Gură de Aur avertizează asupra a două pericole în alegerea viitoarei soţii: tentaţia frumuseţii fizice şi mirajul averii.

Vorbind despre frumuseţea trupească şi cea sufletească, Sfântul Părinte învaţă că frumuseţea fizică este „floare cu puţină dăinuire. Se iveşte puţin în primăvara tinereţii şi după puţină vreme o strică bătrâneţea”. Pe o femeie, crede Sfântul Ioan, „o face plăcută şi dorită nu frumuseţea trupului, ci virtutea sufletului, nu sulimanurile şi fardurile, nici aurul şi hainele cele scumpe, ci cuminţenia, bunătatea şi frica tainică de Dumnezeu. Iar frumuseţea cea nematerială nu o poţi deprinde cum trebuie în altă parte, ci numai în acest loc minunat şi dumnezeiesc (Sfânta Biserică), unde Apostolii şi Profeţii ne şterg, ne răzuiesc bătrâneţea păcatului, ne aduc din nou vigoarea tinereţii, scot din sufletul nostru toată murdăria, toată zbârcitura, toată pata. (...) Frumuseţea trupului şi boala o vestejeşte, şi trecerea timpului o strică, şi bătrâneţea o stinge, şi moartea, când vine, o pierde de tot; dar frumuseţea sufletului n-o poate poci nici vremea, nici boala, nici bătrâneţea, nici moartea, nici altceva din unele ca acestea, ci continuă să fie veşnic în floare. Frumuseţea trupului adeseori cheamă la desfrânare pe cei ce o privesc, pe când frumuseţea sufletului atrage chiar pe Dumnezeu spre dragostea cea potrivită Lui...”.

Această frumuseţe „pregăteşte cerul”, „niciodată nu se vestejeşte şi chiar la bătrâneţe are mulţi îndrăgitori şi întruna înfloreşte”, manifestându-se ca „înţelepciune, îngăduinţă, milostenie, iubire, dragoste de fraţi, dorinţă de iubire, ascultare de Dumnezeu, plinirea legii, dreptate, cuget smerit”.

La fel, criticând dorinţa unor tineri de a căuta sau prefera ca soţii tinere cu avere, provenite din familii înstărite, Sfântul Ioan Hrisostom avertizează asupra faptului că familia nu este „un comerţ al aurului”, „o afacere”. Principalul criteriu pe care îl recomandă el tinerilor aflaţi în căutarea adevăratei partenere de viaţă îl constituie complementaritatea darurilor.

(Pr. Ioan C. Teșu, Familia contemporană, între ideal și criză, Editura Doxologia, 2011, p. 103-107)

Salvati Rosia Montana - 1 Septembrie intalnire pt proteste in majoritatea oraselor

Impreuna putem salva Rosia Montana!
Rosia Montana este cea mai veche localitate miniera din Romania, fiind atestata documentar acum nu mai putin de aproape 1882 de ani. Numele localitatii Alburnus Maior, numele latin al Rosiei Montane, apare pentru prima data mentionat in tablita cerata nr. XVIII, datata 6 februarie 131. Tablitele cerate, gasite in minele de la Rosia Montana, reprezinta unul dintre izvoarele Dreptului Roman si actul de nastere al poporului roman.