Am sa va relatez o minune...eu una asa o consider, acum fiecare este liber sa o perceapa cum vrea :)
Marti, 05.04.2011 - eram cu masina personala si ma indreptam spre facultate. Asteptam la semafor, cand simt o zguduitura...cineva nu a apreciat corespunzator distanta intre masini si m-a atins la bara din spate. M-am retras pe o straduta impreuna cu acea persoana, pentru a nu ingreuna circulatia si am rezolvat pe cale amiabila. Respectivul domn avea asigurarea la o firma nu prea buna si de accea aveam inima "cat un purice" deoarece am mai avut o dauna de Craciun, tot de la un domn care avea asigurare la respctiva firma si nu mi-au rezolvat problema. Trebuia sa ajung in instanta, ei au foarte multe procese active si nu aveam nevoie oricum de asa ceva. Am preferat sa o las asa. Nu mai conteaza asta acum, Dumnezeu stie cat da fiecaruia si cat poate duce. Sa ne rugam insa, sa ne tina si puternici in incercari si sa nu cartim.
De aceasta data insa, iata ca s-a rezolvat si chiar astazi mi-am dus masina la reparat :)O voi lua in cateva zile.
Intre timp, ca sa intelegeti, marti am fost cu domnul la asigurare am facut constatarea pe calea amiabila urmand sa astept raspunsul. Vineri seara am mers la Denia Acatistului Nascatoarei de Dumnezeu. Ajung acolo, merg la cor si peste 10 min vibreaza telef cu mesaj de la acea firma de asigurari ca, pentru solutionarea dosarului de dauna sa ma prezint la sediu. Binenteles ca am plecat rapid la firma cu toate ca era deja 16.30 iar acolo inchidea la oa 16.00, am zis sa merg sa nu ma trezesc apoi cu probleme din partea lor… ( de ce nu am mers in ziua cand am primit respectivul mesaj, etc). Am ajuns acolo si era deschis inca, insa, baiatul care s-a ocupat de dauna mea, mi-a spus sa revin luni pt a semna finalizarea dosarului.. ca ajunsesem deja peste program. Nu am gasit in asta nici o problema. M-am bucurat ca s-a rezolvat si atat.
Acum, de fapt de unde am pornit, despre minunea care s-a intamplat se refera la faptul ca: nu mai erau de gasit actele masinii, cu care stiam ca m-am prezentat atunci pt dosar, apoi vineri dimineata cand mi-am facut polita ca expira in acea zi le aveam. Intr-un cuvant, din ambele locuri mi-am luat actele atunci cand am plecat. Ieri insa, deschid mapa unde le tin si observ cu stupoare ca nu mai am decat o parte din acte si permisul. Lipseau: cartea mea de identitate, certificatul de inmatriculare, cartea de identitate a vehicului si rovigneta platita pe un an ( deci,ceea ce era mai important). Urmarea, ca eram terminata cred ca se intelege, sau isi poate inchipui oricine.
Ia acum actele, de unde nu sunt. Nu stiam momentul CAND au disparut, UNDE si CUM. Niste intrebari carora nu le gaseam raspuns...am stat si am incercat sa "retraiesc", revizualizez mintal ceea ce am facut eu in weekend si anume de vineri seara si pana luni cand am observat ca imi lipsesc. M-am gandit si ca mi le-a luat cineva, pentru ca imi lipseau cele mai importante acte sa spun asa (mai ales ca impreuna cu ele intr-un plastic protector aveam si permisul - Cum de permisul il aveam si celelalte lipseau?...asta nu puteam intelege)Nu stiam, nici daca imi erau furate, nici daca le-am pierdut.
Eram terminata, nu va inchipuiti ca am putut face cine stie ce rugaciune, sau foarte multa...cu toate, ca asta era indicat. In timp ce ma rugam, sau imi faceam pravila sa zic asa, mai spuneam o rugaciune, si iar imi aminteam de problema....I-am cerut ajutorul si Sf.Nectarie caruia ii spuneam ca : daca imi va trimite pe cineva cu actele (speram binenteles) am sa scriu aici, pe blogul sufletului meu aceasta minune. Si, minunea s-a produs :) Astazi, eram plecata de acasa cu putina treaba prin oras, avand in minte insa, si sa trec pe la un ziar local sa declar pierdute actele respectivele.
( Binenteles ca ieri am fost si la politie pentru a le declara, pentru ca intelesesem din diferite parti ca se pot face multe cu acele acte mai ales avand si buletinul insa, m-au calmat acolo, mi-au spus ca am facut totusi bine ca am mers sa declar, in caz de ceva sa se stie)….
.. si ma suna mama ca a venit o fata la usa, cu actele mele.
Va inchipuiti...ce bucurie!!!
Nici acum nu imi gasesc cuvintele pentru a va face pe voi, prietenii mei care imi urmariti si cititi blogul, sa intelegeti bucuria din sufletul meu. Actele mele au fost gasite. Era foarte putin probabil, ca ceva, ce nici nu stiai daca ai pierdut sau ti-a fost furat, sa ti le inapoieze cineva.
Concluzia mea din aceasta relatare, este ca trebuie sa ne pastram mereu increderea in Dumnezeu, in Maica Domnului si in sfintii pe care ii iubim. Eu am si un sfant la care am evlavie dupa cum spuneam, Sf.Nectarie, care mereu m-a salvat din multe probleme, facand cu mine minuni mai mari sau mai mici.
..Pentru mine, raman minuni!
P.S: Am decis sa relatez aceasta minune, deoarece asta ne indeamna si Sf.Nectarie( la care eu am evlavie si m-a ajutat de fiecare data) in acatistul Sau: Icosul al 12-lea “Pentru a nu fi mustrati ca femeia aceea, chiar de nu avem priceperea de a marturisi minunile tale, nu vom tacea a le grai altora despre ajutorul pre carele il dai celora care se roaga tie”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu