Bărbatul este dator să se îngrijească cu blândeţe de soţia lui, pentru că din el s-a zidit, este bucată din trupul lui!

Aşa sunt datori bărbaţii să-şi iubească femeile”, continuă Apostolul, „ca pe propriile lor trupuri. Cel ce-şi iubeşte femeia, pe sine se iubeşte. Că nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte, precum şi Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Său, din carnea Lui şi din oasele Lui” (Efeseni 5, 28-30). Ce vrea să spună prin aceste cuvinte? Ne proiectează o imagine mai puternică, un exemplu mai viu. Totodată ne conduce mai aproape şi cu mai multă limpezime de încă o îndatorire a noastră.

Ca să nu spună cineva că, „Acela Dumnezeu a fost şi S-a dat pe sine”, de aceea Pavel zice: „Aşa sunt datori şi bărbaţii…”. Prin urmare nu e vorba de o harismă, de un dar, ci de o îndatorire, de o obligaţie. După ce zice, „să-şi iubească femeile ca pe propriile lor trupuri”, adaugă: Căci „nimeni vreodată nu şi-a urât trupul; dimpotrivă, fiecare îl hrăneşte şi-l îngrijeşte”. Şi cum este femeia trup al tău? Citim în cartea „Facerii” că, atunci când Adam s-a trezit şi a văzut-o pe femeia pe care Dumnezeu a plăsmuit-o din coasta lui, a spus: „De data aceasta iată os din oasele mele şi carne din carnea mea!” (Facere 2, 23).
Aşadar, aşa cum Domnul îngrijeşte cu blândeţe de Biserică, adică de noi toţi, pentru că suntem mădulare ale Lui, trup al Lui şi oase ale Lui – şi asta o cunoaştem bine noi, cei ce participăm la Sfintele Taine –, la fel şi bărbatul este dator să se îngrijească cu blândeţe de soţia lui, pentru că din el s-a zidit, este bucată din trupul lui.
(Sfântul Ioan Gură-de-Aur – Problemele vieţii, Ed. Egumeniţa)

„Sau căsătoreşte-te de mic, sau călugăreşte-te de mic”

Este bine ca omul să se căsătorească la o vârstă tânără. Este corectă zicala care spune: „Sau căsătoreşte-te de mic, sau călugăreşte-te de mic”.

Când omul înaintează în vârstă, le trece pe toate prin raţiune, şi-i este foarte greu să ia hotărârea să se căsătorească.

Omul trebuie s-o privească pe logodnica sa ca pe o soră. Logodna să fie scurtă şi să nu dureze mult timp. În timpul logodnei cei doi trebuie să se înfrâneze, să fie cu luare aminte şi să ducă lupta lor cu râvnă, ca să-L primească pe Hristos în ajutor.

Gândul rău a intrat în lume şi în relaţiile dintre oameni, şi tinerii le gândesc pe toate cu viclenie.

Aşa cum ciorchinele dacă-l rupi de coardă se usucă şi nu se coace, la fel şi iubirea dacă o desparţi de Taina Nunţii, prin care se hrăneşte cu harul lui Dumnezeu, mai devreme sau mai târziu se va veşteji.

Şi în cadrul căsătoriei omul trebuie să se reţină pe sine de la plăceri. Să pună stavilă iubirii de plăceri prin lupta lui râvnitoare. Să nu lase neînfrânate patimile lui şi, pe cât se poate, să se înfrâneze.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie, Editura Egumeniţa

La mulţi ani tuturor mamelor si femeilor creştine din întreaga lume!

Maica Domnului şi femeia modernă (Pr.Gheorghe Holbea)

Sfânta Fecioară Maria este cea mai pură jertfă şi darul cel mai de preţ şi mai curat pe care umanitatea l-a oferit lui Dumnezeu. Neamul omenesc nu poate să dăruiască ceva mai mult decât a dăruit prin Sfânta Fecioară Maria. A dăruit ce avea mai pur şi mai curat.

Eu cred că femeia de astăzi şi-a uitat vocaţia. Şi vocaţia care este? Fineţea, sensibilitatea, frumuseţea, tandreţea. Acestea sunt lucruri pe care femeia poate să le împărtăşească. Bucuria şi dragostea sunt completate de asumarea maternităţii. Până la urmă, femeia, aşa cum spunea Părintele Stăniloae, este maica şi matca vieţii. În afara acestei vocaţii, femeia riscă să devină altceva, îndepărtându-se încetul cu încetul de menirea ei. Pe vremea comuniştilor, să fii buldozerist sau sudor, ca femeie, era un titlu de uriaş succes. Femeia muncind cot la cot cu bărbatul, femeia descoperindu-şi capacităţi ieşite din comun. Eu consider că e o anomalie. Nu! Femeia are vocaţia ei şi în această vocaţie se şi mântuieşte.

Din cauza unui stupid spirit competitiv, se naşte în societate o tensiune enormă între sexe. Soluţia nu este să transformi femeia în bărbat sau bărbatul în femeie, ci fiecare să-şi împlinească vocaţia şi aşa se ajunge la armonie. Dacă Dumnezeu ne-a lăsat bărbat şi femeie, atunci fiecare să-şi joace rolul până la capăt, în firea sa.

Despre modelul Maicii Domnului

Goana după succes este specifică bărbaţilor, care au alunecările şi căderile lor. În ce o priveşte pe femeie, ea ajunge într-o stare nefirească şi aici este, de fapt, marea problemă. Fiind chemată să împlinească, aşa cum spuneam, aceste lucrări sensibile, atât în familie cât şi în societate, ea trebuie să meargă pe această vocaţie a firii femeii, care este sensibilitatea, tandreţea, maternitatea, frumuseţea lăuntrică, toată această gamă a însuşirilor pe care Maica Domnului, de altfel, le are şi le împărtăşeşte. Uitaţi-vă la Maica Domnului, în câte ipostaze o avem în icoană!

O avem pe Maica Domnului în ipostaza de călăuzitoare (Hodighitria). Or, în familie, femeia este prin excelenţă călăuzitoarea copiilor. Maica Domnului arată calea, iar singura cale adevărată este spre Dumnezeu, calea spre Pruncul Iisus. E, prin urmare, călăuzitoare. Întotdeauna, mama are mai mare putere de a călăuzi pe copil decât tatăl.

Maica Domnului este grabnic-ascultătoarea(Gorgoipikoos). Şi femeia, prin firea ei, este mai dispusă să asculte şi este mai răbdătoare, asemenea chipului Maicii Domnului. Şi câtă nevoie avem şi noi, în calitate de copii ai părinţilor noştri trupeşti, ca cineva să ne asculte, să aibă răbdare cu noi, chiar maturi fiind.

Maica Domnului este bucuria cea neaşteptată. Şi oare nu este femeia cea mai receptivă la nevoile celor din preajma ei? Şi, în acelaşi timp, nu este ea făptura prin excelenţă care poate să dăruiască o bucurie neaşteptată?

Maica Domnului este dulcea sărutare (Glicofilousa). Orice creştin are în casă o icoană în care Maica Domnului lipeşte obrazul ei de obrazul Pruncului Iisus. Această tandreţe bărbatul nu poate s-o exprime aşa cum o exprimă femeia. Acea iubire profundă a mamei pentru copilul ei nu este decât prelungirea iubirii duioase cu care Maica Domnului îşi ţine lângă obraz Pruncul.

Avem de asemenea icoana Maicii Domnului Mângâietoarea (Paramythia). Mângâierea  mamei sau a soţiei tale nu poate fi înlocuită de nici o fiinţă de pe acest pământ. Femeia are în firea sa toate dimensiunile delicateţii şi gingăşiei: e mângâietoare, degrabă vindecătoare, este cea care grabnic ascultă, cea a cărei mângâiere e cea mai tandră şi mai plină de iubire, cea care răspunde imediat la boala copilului ei şi aleargă să aline o durere, o suferinţă şi chiar să vindece această suferinţă, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vedeţi, toate aceste ipostaze ale Maicii Domnului sunt, de fapt, împliniri ale femeii către care trebuie să tindă.

Sfaturi!

 

Se cuvine ca tinerii ce vin în fața Sfântului Altar să fie feciori, curați sufletește și trupește. Ce alt dar mai de valoare pot aduce tinerii miri decât neprihănirea? Tinerii care își păstrează fecioria până la cununie pot fi asemănați cu mucenicii. Spun aceasta pentru că, în zilele noastre, războiul acesta nevăzut împotriva ispitei curviei este foarte dur și trebuie tărie, pricepere, curaj, răbdare și dorința de a fi plăcut lui Dumnezeu ca să îl poți duce până la sfârșit.

Când te prezinți înaintea lui Hristos trebuie să fii curat. Curățenia ta trebuie să fie deplină, adică și trupească dar și sufletească. De aceea, înainte de Cununie tinerii sunt datori să se primenească prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Nu există o taină mai eficientă pentru suflet decât Spovedania și lacrimile de căință. Prin spovedania la preot, dacă este completă, autentică și sinceră, omul recapătă neprihănirea pe care o are orice prunc. Această stare o cere Hristos când spune că dacă nu vom fi ca pruncii nu vom putea intra întru Împărăția lui Dumnezeu.
(Din învățăturile părintelui Arsenie Boca, Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri, Ed. Credința strămoșească)

 Aprinderea tinerească a simţurilor este doar întâlnire, cunoaştere reciprocă. Dragostea însăşi, lucrarea şi osteneala dragostei încep de la cununie. Numai când Domnul binecuvântează căsătoria siropul dulce al îndrăgostirii pământeşti se poate preface în vinul preadulce al dragostei, care nu se răsuflă şi nu se strică, ci devine tot mai bun cu trecerea anilor - însă nu trebuie să uităm că această minune pământească este un dar al Preaînduratului Dumnezeu. (Mitropolitul Vladimir al Asiei Centrale)

(Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed.Sophia)

Soţul cel bun este acel care suportă neputinţele soţiei lui (nu cel care îi vorbeşte urât şi o alungă). Sfântul Ioan Gură-de-Aur ne învaţă iarăşi: „Atunci când femeia ta îţi spune un cuvânt greu, n-o rabzi, în timp ce desfrânatei te închini, chiar când te pălmuieşte. Nu! Să nu adresezi injurii femeii tale, să nu te faci şi tu femeie! Şi să nu crezi că pierzi când te ocărăşte femeia ta. Pierzi când tu o ocărăşti şi aceasta rabdă. Atunci tu te ocărăşti! Să rabzi injuria este un semn că eşti bărbat puternic, pentru că semnul bărbaţilor puternici este să-i îngăduie pe cei neputincioşi” (Cuvânt la legătura sfântă a Nunţii). Şi din nou: „De ce Dumnezeu te-a pus cap femeii? Ca să suferi neputinţele făpturii pe care o conduci. Deci, fă-ţi vădită stăpânirea!”

Într-o zi, capricioasa Xantipa l-a ocărât pe bărbatul ei, filosoful Socrate. Acesta tocmai se pregătea să iasă din casă. Când cobora scările, femeia lui l-a udat cu o căldare de apă. Şi Socrate i-a întors-o în glumă: „Mă aşteptam ca după atâtea tunete să înceapă şi furtuna (cataclismul).” Şi Sfântul Ioan Gură-de-Aur adaugă: „Iar noi, creştinii, sărim şi ne certăm mai rău decât măgarii” (Omilia 87, 3 la Evanghelia Sfântului Matei). Prin urmare ce îndreptăţire vom aduce noi, care ne împătăşim cu Preacuratele Taine, dar ne arătăm mai răi şi decât idolatrii? (Sfântul Ioan Gură-de-Aur, Omilia 84, 3 la Evanghelia Sfântului Ioan).
(Arhim. Vasilios Bacoianis, Căsătoria, Ed.Tabor)

Griji, griji şi numai griji!

Al doilea rău care apasă asupra oamenilor vremii noastre sunt grijile. Griji, griji şi numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari; căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu,
Dar Domnul Mântuitorul nostru a vrut să-i slobozească pe cei ce urmează Lui mai ales de grijile de prisos. De aceea i-a şi învăţat: Nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici cu trupul vostru ce veţi îmbrăca. (...) Priviţi la pasările cerului, că nici samănă, nici seceră, nici adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc hrăneşte pre dânsele. (...) Socotiţi crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici torc; (...) că ştie Tatăl vostru cel ceresc că trebuinţă aveţi de acestea toate; ci căutaţi mai întâiu împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă (Mat. 6:25-33).
Priviţi, fraţii mei, şi vedeţi: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viaţă sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos şi trăiesc potrivit ei. Însă acei oameni care se căznesc să facă toate lucrurile, să-şi asigure toate mijloacele, să ajungă pe toate căile, să-şi împlinească toate planurile lor şi să-şi împlinească toate dorinţele fără ajutorul lui Dumnezeu sunt roşii de griji. Zidesc, dar o mână nevăzută năruie. Adună, dar un vânt nevăzut risipeşte. Aleargă, dar un făcător de minuni le lungeşte tot mai mult drumul şi înlătură ţinta şi ţelul lor. Din această pricină se consumă cei fără credinţă; îmbătrânesc înainte de vreme, slăbesc, obosesc, îşi pierd nervii, îşi tocesc inima, îşi istovesc mintea, îşi slăbesc voia. Dacă-i întrebaţi de ce sunt aşa, veţi primi un răspuns cu totul contemporan: „De la griji, grijile m-au distrus!” Şi cum altfel, când sărmanul om s-a împovărat pe sine cu grijile lui Dumnezeu? Dar grijile lui Dumnezeu nu pot fi luate fără puterea lui Dumnezeu, nici lucrările lui Dumnezeu nu pot fi făcute fără înţelepciunea lui Dumnezeu. Grijile uriaşului nu sunt pentru pitic, nici cele ale lui Dumnezeu pentru om.
(Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Ed.Predania)

Deci orice relaţie are ca limită pierderea păcii voastre!

Cum să mă deschid faţă de ceilalţi, să aleg o anumită persoană pentru o relaţie şi până unde trebuie să meargă relaţia? Care e limita într-o relație?
Asta cu deschisul şi relaţia... Eu zic să staţi închişi, să nu vă deschideţi şi să aveţi mare grijă la lucrurile care vă periclitează autonomia personală. Când dragostea celuilalt vă fură liniştea, vă fură pacea, vă fură bucuria pe care o aveţi, opriţi relaţia şi plecaţi acasă să vă reveniţi. Nicio iubi­re din lume nu-i cere celeilalte iubiri pacea, fericirea şi bu­curia ei, ci îi adaugă bucurie şi pace şi fericire. Cum poate o fată să iubească un băiat care o face pururea să plângă, că-i mitocan, că-i pute sufletul de îngâmfare şi de egoism?! Aaa, facem pe martirele... Cică: Îl iubesc din milă! Hui, să fim serioşi! Mi-e milă de porc, că-l taie de Crăciun, nu? Păi compari mila aia cu mila pentru ăstalalt?! „E beţiv, săracul, dar e aşa băiat bun când e treaz!" „Şi când e treaz? Când a fost ultima dată treaz?" Şi stă şi calculează şi ridică trei degete şi zice: „Trei". Şi tu zici: „Zile?" Ea: „Luni!" „Acum trei luni?" Cică: „Nu! Acum trei luni avea trei ani de când a fost treaz ultima dată". Şi, totuşi, ea continuă relaţia... Asta se încadrează la prostologie. Din păcate, nu avem facul­tăţi în domeniu, deşi ar trebui să avem nişte secţii speciale pentru tăntălăi, pentru chiori, pentru chiori de lucrurile acestea, care se văd cu ochiul liber.
Auziţi..., vorbesc ăştia, mai tinerii decât voi, gineco­logic pe stradă. O fătucă între doi băieţi. Ăştia vorbesc ca într-un cabinet de făcut avort, şi ea râde ca proasta. Păi îşi merită soarta! Deci orice relaţie are ca limită pierderea păcii voastre! Sigur că nici în căsnicie nu sunt toate roz, Doamne, iartă-mă! Vă daţi seama ce ar fi dacă ar spune părintele: „Iată, iubiţi miri, de azi începând, vă dăm aceste elixiruri roz, luați-le dimineața, la prânz și seara, uneori și noaptea, și o să vedeți totul în roz...” Nu e totul în roz, dar în căsnicie micile frecuşuri se anulează prin mari biruin­ţe. Când te învingi pe tine, în cadrul relaţiei, şi dăruieşti pacea ta mai departe cu obstinaţie şi fidelitate, admiţând că iubeşti nelimitat, chiar nu mai ai limită în relaţie! Că, până la urmă, căsnicia asta şi spune. Frontiera aia dintre voi doi se distruge şi rămâneţi Uniune Europeană fără frontieră internă, nu? Dar fiţi atenţi că, şi în cazul Uni­unii Europene, bornele au fost luate de pe hotar, dar nu şi zdrobite cu ciocanul. Ele sunt păstrate, sunt depozitate într-un spaţiu anume, sub sigiliu. Şi într-o relaţie, ştergi limita, dar bornele care stabileau limitele anterioare sunt păstrate foarte bine, sunt foarte bine depozitate şi sigilate. Şi atunci când spaţiul tău este atacat cu măgărie şi cu mizerie, repui borna măcar pe o singură parte, ca să nu se uite de unde a plecat relaţia. (Idei aspre, reluate în articolul „Dumnezeu nu poate fi umplutură vieţii"..., revista Timotheos, nr. 1 (91)/2011, p. 1.)
(Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Creștinism de vacanță, Ed. Agnos)

Cei mai sănătoşi copii în viitor vor fi cei nevaccinaţi! "Mulţumesc mamă, tată şi fiecărui cercetător şi jurnalist care au arătat vaccinurile aşa cum sunt ele de fapt".

 

  Dave Mihalovic este un doctor naturopat, specializat în cercetări asupra vaccinurilor, prevenirea cancerului şi cu o abordare naturală a tratamentului.

 

Generaţia de copii nevaccinaţi ce se dezvoltă va fi una dintre cele mai sănătoase din lume, şi vor trebui să le mulţumească părinţilor lor pentru asta. Refuzul unui număr semnificativ de părinţi de a-şi vaccina copiii a dus la formarea unei populaţii de  milioane în întreaga lume şi a pus în discuţie importante chestiuni de sănătate publică, de exemplu de ce mai continuăm să facem vaccinuri.
Copiii nevaccinaţi nu vor primi niciodată în corpul lor substanţe chimice cauzatoare de infertilitate, cancerigene, neurotoxice, care le inhiba sistemul imunitar. Acestea sunt toate acele substanţe chimice care se regăsesc în aproape toate vaccinurile aprobate de Instituţiile responsabile.

După Dr. Buchwald, “motivul pentru care vaccinurile sunt promovate cu aşa o intensitate este acela de a-i împiedica pe oameni să realizeze că faptul că acestea nu iicopii nevaccinaţi protejează, şi că în eventualitatea unei epidemii cei vaccinaţi sunt supuşi unor riscuri la fel de mari de contaminare ca şi cei nevaccinaţi. Adevărul poate fi ascuns dacă numărul celor  nevaccinaţi rămâne necunoscut, astfel încât o comparaţie dintre vaccinaţi şi nevaccinaţi să fie, practic, imposibilă. Acesta este şi motivul real pentru presiunea neobosită de a vaccina cât mai mulţi copii posibil.”

“Printre Amish nu am văzut autism,” declară Dr. Frank Noonan, medic de familie în Lancaster County, care a tratat mii de Amish timp de 25 de ani. “Găseşti toate celelalte boli, dar nu autism. Suntem chiar în centrul unei ţări Amish şi nu există niciun caz, ăsta-i adevărul.”

Părinţii cu mai multă educaţie sunt mai predispuşi să renunţe la vaccinare, ceea ce contrazice prejudecăţile multor profesionişti din domeniul medical care sunt de părere că părinţii nu-şi vaccinează copii pentru că nu sunt educaţi, sunt săraci, sau prost informaţi.

Mai încurajator pentru militanţii anti-vaccin este să descopere faptul că părinţii cu educaţie superioară folosesc tot mai puţine sau alte vaccinuri necontroversate decât cele folosite în copilărie, un semn bun ca cele mai multe dintre toxinele ascunse în vaccinuri sunt încet-încet descoperite de părinţi şi de public în general.

Dacă ne luăm după arhive, grafice şi cele două secole de statistici oficiale, ştim că vaccinurile nu au prevenit niciodată vreo boală şi nu sunt în niciun fel responsabile pentru îmbunătăţirea speranţei de viaţă şi supravieţuirea în timpul unor boli în economiile din vest. În America de Nord, Europa şi Pacificul de Sud, reveniri majore în epidemii de boli infecţioase mortale au avut loc fie fără intervenţia vacinarilor fie cu mult înaintea campaniilor de vaccinare publică pentru unele boli specifice.

Într-un studiu şocant recent publicat, cercetători virologi de la Centrul Medical din Erasmus – Olanda au demonstrat că un vaccin obişnuit de gripă pentru copii de fapt dăunează unui aspect esenţial din sistemul lor imunitar în lupta cu gripă. Acest studiu nu a fost condus de oameni de ştiinţă care militau împotriva vacinurilor. Dimpotrivă, a fost condus de cercetători pro-vaccinare, care şi-au dedicat întreaga carieră încercării de a dezvolta vaccinuri mai bune. Principalul autor Rogier Bodewes a transmis mesajul de trezire la realitate când a explicat că vaccinurile împotriva gripei “au potenţiale neajunsuri care au fost subapreciate până acum şi care sunt, de asemenea, subiectul unor dispute”.

Studiul a implicat o evaluare foarte avansată din punct de vedere ştiinţific a sistemului imunitar. Cercetătorii au colectat sânge de la 27 copii sănătoşi şi nevaccinaţi în jurul vârstei de 6 ani şi 14 copii cu fibroză chistică care au primit anual vaccinul antigripal. Copiii nevaccinaţi au avut un răspuns mai bun din punctul de vedere al sistemului imunitar, dându-le o protecţie mai vastă pentru ceea ce ar putea avea de înfruntat într-un sezon de gripă, inclusiv în cazul unei pandemii.

« Am îngrijit peste 30,000 sau 35,000 de copii de-a lungul anilor şi nu cred că am avut un singur caz de autism la copiii asistaţi la naştere de noi şi care nu au fost vaccinaţi… Fiecare doctor din această ţară a făcut ceva la fel de crâncen ca şi naziştii, fără să-şi dea seama,” a declarat Dr. Mayer Eisenstein.

Conform “Stării sănătăţii copiilor nevaccinaţi (aug 2011): Boli ale copiilor nevaccinaţi”, rezultatele arată că cei nevaccinaţi sunt mai puţin afectaţi de boli comune.

Astmul, febra fanului şi neurodermatita

Un studiu recent din Germania asupra unui număr de 17461 copii cu vârste cuprinse între 0-17 ani (KIGGS) a arătat că 4.7% din aceştia sufereau de astm, 10.7% dintre ei de febră fanului şi 13.2% de neurodermatita. Aceste numere diferă în ţări vestice, de exemplu astmul predomina în SUA la 6% dintre copii, în timp ce în Australia este vorba de un procent de 14-16% (Sănătatea Australiei 2004). Procentul de astm printre copiii nevaccinaţi este, conform studiului, de 0.2%, febra fanului de 1.5% şi neurodermatita de 2%.

Conform studiului KIGGS peste 40% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 şi 17 ani au dezvoltat sensibilitate la cel puţin un alergen testat (s-au făcut teste pentru 20 de alergeni obişnuiţi) şi 22,9% aveau o boală alergică. Deşi s-a efectuat o analiză a sângelui, mai puţin de 10% au declarat că aveau copii cu alergii.

Sunt şi cazuri de autism printre copiii nevaccinaţi. Cu toate acestea peste 80% au declarat că este o formă uşoară de autism sau o formă de funcţionare avansată. Dintre toţi participanţii au fost 4 cazuri de autism. Dintre aceştia 4, unul a avut rezultat pozitiv la testul de metale grele (mercur, aluminiu, arsenic), iar în altul mama fusese testată pozitiv pentru mercur.

Studiul KIGGS a arătat că 12.8% din copiii din Germania au avut herpes şi 11% au suferit de otita medie (o inflamare a urechii mijlocii). Dacă se compară cu copiii nevaccinaţi, se poate vedea că herpesul la copiii nevaccinaţi este extrem de rar (mai puţin de 0.5%)

La copiii cu vârste sub 3 ani negii sunt foarte rari. După 3 ani, însă, răspândirea acestora creşte. La grupa de vârstă cuprinsă între 4 şi 6 ani 5-10% dintre copii au negi, în grupa de vârstă de 16-18, 15-20% au negi. (Sursă: netdoktor.at). Numai 3% dintre copiii nevaccinaţi din studiul aveau negi.

“Am observat copiii nevaccinaţi că sunt mai sănătoşi, mai puternici şi mai viguroşi decât cei vaccinaţi. Alergiile, astmul, afecţiuni ale comportamentului, probleme cu atenţia şi paloare erau în mod clar mai comune la tinerii mei pacienţi vaccinaţi. Pacienţii mei nevaccinaţi, pe de altă parte, nu au suferit de vreo boală infecţioasă cu vreo freceventa sau severitate mai mari decât a celor vaccinaţi: sistemul lor imunitar de regulă s-a descurcat foarte bine cu acestea..” Philip Incao MD

Copiii nevaccinaţi sunt de 5 ori mai puţin predispuşi riscului de a avea astm decât cei vaccianti, de 2.5 ori mai puţin predispuşi să aibe probleme de piele şi de 8 ori mai puţin predispuşi să fie hiperactivi.
Copiii vaccinaţi sunt de 14 ori mai predispuşi să aibă astm decât cei nevaccinaţi şi de 9 ori mai predispuşi la probleme de piele

Întrebarea pe termen lung pe care susţinătorii vaccinurilor continua să o pună este cum va arăta sănătatea generală a acestei populaţii nevaccinate? Ei bine, din ce putem deduce din datele de până acum, există o indicaţie puternică ca aceşti copii nevaccinaţi vor forma într-o bună zi populaţiile cele mai sănătoase.
(http://viataverdeviu.ro/cei-mai-sanatosi-copii-in-viitor-vor-fi-cei-nevaccinati/)