Music Player

luni, 23 august 2010

Sf. Cosma Etolul - cuvinte de duh si profetii "Raul va veni de la cei invatati"


  • “Sufletul si Hristos – doar acestea doua, sa te intereseze! Lumea toata sa cada, pe acestea doua, nimeni nu ti le poate lua, afara numai daca nu le dai tu, cu voia ta“.
  • “Chiar daca te-ar ierta toti duhovnicii, patriarhii, arhiereii si lumea întreaga, esti neiertat daca nu te pocaiesti în fapta“.
  • Va veni vremea ca vrajmasii vostri sa va ia pana si cenusa din foc, dar voi sa nu va schimbati credinta, cum fac altii“. [Spusa in Siatisti.]
  • “Sunt trist pentru fala pe care o aveti. Piciorul meu nu va mai calca aici. Si daca nu lasati lucrurile pe care le faceti, trufia si hotia, veti fi nimiciti. In ramura de care va atarnati sabiile, va veni o zi in care tiganii vor atarna organele voastre”. [Spusa in satul Aghios Donatos Souliou.]
  • “Faceti case aratoase si nu veti locui in ele“. [Cuvinte spuse tot la Assos, cand intr-o zi a trecut prin fata unei case nou construite. Dupa putin timp, toti locuitorii ei au murit, afara de o singura femeie".]
  • “Du-te si pe drum ti se va rasplati” [spusa in Dervistani despre cineva care l-a ironizat pe sfant si care ulterior a fost ranit pe drum pe un dusman al sau.]
  • “Spune-le figurilor alora sa nu vina aici, ci sa se intoarca inapoi” [Pe cand invata in Assos, in Kephalinia, Sfantul Cosma si-a intrerupt predica o clipa si a trimis un auditor la casa stapanului locului sa spuna aceste cuvinte. Aici erau patru doamne din aristocratie imbracate indecent, care erau gata sa vina sa urmareasca predica lui.]
  • “Cand veti vedea flota in ape grecesti, atunci se va dezlega problema Orasului [Constantinopului]“.
  • “In Oras [Constantinopol] va curge atata sange cat sa inoate in el un vitel de trei ani”.
  • “Turcii vor fugi, dar vor veni din nou si vor ajunge pana la Examilia. In cele din urma vor fi alungati in Kokkini Milia. Dintre turci, o treime vor fi omorati, o treime se vor boteza si doar o treime vor ajunge la Kokkini Milia. (a se vedea si profetiile cuv. Paisie Aghioritul, care talcuieste si aceste cuvinte ale Sfantului Cosma: Profeţiile Părintelui Paisie şi Proiectul Anatoliei de sud-est, n.n.).
  • Va veni o armata straina, va crede in Hristos, dar nu va sti limba”.
  • “Va veni odata o oaste straina care va crede in Hristos, dar voi nu o veti sti”.
  • “Cu unii veti adormi si cu altii va veti scula dimineata”.
  • “Veti vedea trei familii intr-o casa”.
  • “Veti merge sa locuiti altundeva si altii vor veni sa locuiasca la voi”.
  • “Veti vedea 40 de animale legate de un par”.
  • “Multi vor pieri de foame”.
  • “Bogatii vor ajunge saraci si saracii vor muri”.
  • “Un pumn de aur, un pumn de faina”.
  • “Va veni vremea cand vor conduce lumea lucrurile necuvantatoare si neinsufletite”. [Aluzie la inventiile tehnologiei moderne care va guverna viata umanitatii.]
  • “Cauza razboiului general va veni din Dalmatia. Mai intai se va imparti Austria, apoi si Turcia”. [Aluzii la inceputul primul razboi mondial.]
  • “Daca se gasesc de acord trei puteri, nu veti pati nimic”.
  • “Daca problema se va rezolva prin razboi, veti pati multe nenorociri; din trei sate va ramane doar unul”.
  • “Multe sate vor fi nimicite, trei vor deveni unul”.
  • “Sa va rugati sa fie zi si nu noapte, vara, nu iarna”.
  • “Oamenii vor ramane saraci, fiindca nu vor avea dragoste de saraci”.
  • “Oamenii vor ajunge goi, fiindca se vor face netrebnici”.
  • “Prapadul va veni din inaltime, de la liman”.
  • “Va veni pe neasteptate; dobitoacele vor ramane injugate la lucrul lor si voi veti fugi”.
  • “Multe se vor intampla. Orasele vor ajunge ca niste baraci”.
  • “Sa le dati ceea ce va cer; numai sa va scapati sufletele”.
  • “Daca vor gasi pe drum argint, nu se vor apleca sa-l ia. Dar pentru un spic se vor omori care sa-l ia primul”.
  • “Raul va veni de la cei cititi [invatati, intelectuali]“.
  • “Veti rabda fie trei zile, fie trei luni, fie trei ani”.
  • Va veni vremea cand nu va mai fi aceasta armonie care e astazi intre popor si cler”.
  • “Clericii vor fi cei mai rai si mai necredinciosi dintre toti”.
  • “Se vor intampla atat de multe, incat de frica mamele vor naste inainte de vreme”.
  • “Sa nu va faceti case mari. Sa faceti bordeie ca sa nu va intre inauntru”.
  • “Va vor pune un bir mare si cu anevoie de purtat, dar nu vor ajunge”.
  • “Va vor pune bir pe cotete si ferestre”.
  • “Va vor cere sa va si ia soldati, dar nu vor ajunge sa o faca”.
  • “Cand veti auzi ca razboiul va incepe de jos [din sud], veti patimi putin; daca va incepe de sus [din nord], veti fi nimiciti”.
  • “Stancile si rapele vor fi pline de lume”.
  • “Va veni pe neasteptate, iar boul va fi in camp, iar dobitocul in arie”.
  • “E trist pentru mine sa v-o spun: azi-maine asteptam seceta, foamete mare, cand vom da mii de galbeni si nu vom gasi putina paine”.
  • “Dupa razboi oamenii vor face o jumatate de ceas pe drum sa gaseasca un om si sa si-l faca frate”.
  • “Va veni vremea cand crestinii se vor scula unul impotriva altuia”.
  • “Sa aveti crucea pe frunte, ca sa va recunoasca ca sunteti crestini”.
  • Pe Papa sa-l blestemati, fiindca el este cauza”.
  • “Va veni vremea, cand diavolul va face rotiri cu dovleacul lui” [Aluzie la satelitii artificiali ai pamantului si o critica anticipata a tehnologiei contemporane, crede mitropolitul Avgustinos Kandiotis.]
  • “Din scoli vor iesi lucruri pe care mintea voastra nu si le poate inchipui”.
  • “Veti vedea in camp carute fara dobitoace alergand mai repede decat iepurele”.
  • “Va veni vremea cand oamenii vor vorbi dintr-o parte intr-alta – de pilda, de la Constantinopol in Rusia – ca si cum ar fi in camere apropiate”.
  • “Veti vedea oameni zburand in cer ca niste pasari aruncand foc in lume. Cati vor trai atunci vor alerga la morminte si vor striga: Iesiti voi, cei morti, sa intram noi, cei vii!” [Aceste ultime profetii ale Sfantului Cosma se refera, cu peste un secol inainte de aparitia lor, la inovatii ale tehnologiei moderne: automobile, fire de telegraf si curent electric, avioane militare.]
  • “Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adancurile intelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavârsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi bine-credinciosi e buna si sfinta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfintului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfirsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati invrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plangeti si sa va tanguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla in intuneric, in mâinile diavolului“.
  • ”Evreul imi spune ca Hristosul meu e un copil din flori si Preasfinta Fecioara a mea e o desfrinata, iar Sfinta Evanghelie imi spune ca acest lucru e de la diavolul. Mai am acum ochi sa ma uit la evreu? Daca un om ma ocaraste, imi omoara mama, fratii, copiii, dupa care imi scoate ochii, ca si crestin am datoria sa-l iert. Dar sa-L ocarasca ei pe Hristosul meu si pe Preacurata Fecioara a mea! Eu nu vreau sa-i mai vad, dar domniile voastre cum va rabda inima si mai faceti afaceri si tocmeli cu evreii? De ce v-am spus acestea, crestinii mei? Nu ca sa-i omorati pe evrei si sa-i prigoniti, nu, ci ca sa-i plangeti ca L-au lasat pe Dumnezeu si s-au dus cu diavolul. V-am spus ca sa ne caim acum pina mai avem vreme, ca sa nu se intimple sa se minie Dumnezeu pe voi si sa ne lase din mina Lui si sa patim si noi ca evreii si chiar mai rau“.

vineri, 20 august 2010

Caldura - motiv legitim de imbracare mai "lejera"?

“Odata, a mers o femeie la Trei Ierarhi sa se spovedeasca. La dojenirile Staretului, referitoare la o imbracaminte decenta, femeia s-a opus:

- Ma sufoc, din pricina caldurii, spunea. Nu mai pot!

Atunci Staretul i-a aratat o fotografie ce o avea, ca amintire, cu membrii Asociatiei Sfintilor Trei Ierarhi, barbati si femei, facuta intr-o vara, la inceputul secolului nostru.

- Ii vedeti pe acestia? Vedeti cum erau imbracati si barbatii si femeile? Era vara. Vedeti cum sufereau hainele inchise, cravatele, sacourile, fustele lungi, manecile lungi? Ce spuneti? Nu se incalzeau?

Focul se afla inauntrul nostru, nu vine din afara. Asadar, moda este aceea care face pe oameni sa se dezbrace, si nu caldura“.

O fiica a sa duhovniceasca, educatoare, povesteste:

- Parinte, l-am intrebat odata, de mult ma intreaba elevele mele sau chiar si unele doamne, daca este rau ca femeia sa-si taie parul. Mi se pare ca mantuirea sufletului nu depinde numai de asta, dar nu stiu ce raspuns concret sa le dau. Atunci, mi-a povestit urmatoarele:

- Odata, un pustnic a mers sa ia apa de la un izvor ce era departe de chilia lui. Mergand, se gandea: De ce sa merg atat de departe si sa ma obosesc? Voi merge sa locuiesc mai aproape de izvor. Gandindu-se la aceasta, a vazut un inger care-i masura pasii.

- Ce faci? il intreba pustnicul.

- Numar cati pasi faci, ca sa ti-i rasplateasca Dumnezeu pentru osteneala si rabdarea ta.

- Daca e asa – a spus pustnicul – daca Dumnezeu vrea sa ma rasplateasca si pentru pasii ce-i fac ca sa merg si sa iau apa, atunci voi merge inca si mai departe.

Dupa aceasta povestire, Staretul mi-a spus, ca o concluzie:

- Orice se face pentru dragostea lui Dumnezeu, El va rasplati. A lasat sa se inteleaga ca orice lucru care are legatura cu infatisarea exterioara cuviincioasa primeste rasplatire, atunci cand se face pentru dragostea lui Dumnezeu“.

(Din: “Crampeie de viata. Din viata si invataturile parintelui Epifanie Teodoropulos”, Ed. Evanghelismos)

Vremea se apropie si voi nu vreti sa intelegeti, fiindca viclesugurile oamenilor s-au inmultit


„Cand se va inmulti faradelegea, toate prihanirile si faradelegile lumii au sa se adune intr-o necurata fiica a curviei, care are sa fie locas al preacurviei.

Doamna noastra, Nascatoarea de Dumnezeu, a fost Preacurata inainte de nastere, Curata in nastere si dupa nastere, si a nascut pe Emanuel, Cel fara de pacat.

Acea necurata fiica, mama tuturor faradelegilor si a spurcatului Antihrist, are sa fie o curva necurata si prea-curva in toata viata ei. La aceasta necurata au sa se adune toate faradelegile lumii si are sa nasca pe fiul pierzarii si, din pricina lipsirii Darului Santului Duh de la oameni, pentru pacatele si faradelegile lor, o sa se adune si o sa invieze in ea (in pantecele ei) toate faradelegile oamenilor. Dupa nasterea fiului pacatului, are sa vina toata lipsa in lume.

Intai: au sa se lipseasca oamenii de dragoste, de unire, de curatenie, de frica lui Dumnezeu; in orase nu vor mai fi preoti si proiestosi credinciosi; bisericile lui Dumnezeu vor duce lipsa de arhierei, de duhovnici si de preoti drept credinciosi (precum au inceput inca de acum a se lipsi).

Pe urma se va arata si acest necurat, dupa cresterea varstei lui si se va umple de sataniceasca putere ca sa faca semne si minuni cu vrajitoriile lui, inaintea oamenilor celor patimasi, precum a facut Chinops, vrajitorul, acea inviere mincinoasa a mortilor si altele. Dar la oamenii cei sfinti vrajile nu au nici o putere, ca sa ii amageasca, ci numai la cei intunecati cu patimi. Precum Marele Macarie vedea pe femeia aceea in firea ei, iar oamenii o vedeau ca pe o iapa. Si se va arata fatarnicul, Antihrist, bland, la inceputul propovaduirii lui, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, ca sa-l puna imparat. Cu pace si cu smerenie se va arata, ca toti sa se inchine lui, fiindca hrana lui este tulburarea oamenilor, caci, atunci cand se vor tulbura oamenii, el se va bucura. Ca aceasta este uitarea credintei si a fricii lui Dumnezeu: curvia, preacurvia, sodomia, iubirea de avutie, iubirea de argint, pomenirea de rau, zavistia, osandirea, minciuna, clevetirea si celelalte rautati. Si acestea toate, au sa odihneasca si sa stapaneasca toate cetatile, fiindca nu se va gasi alt individ vrednic ca sa imparateasca in cetati. Pentru aceasta va stapani toata lumea; si-l vor avea pe el (pe Antihrist) atotstapanitor.

Cand vor pacatui oamenii, vor considera ca isi lucreaza mantuirea lor. Atunci se va defaima Sfanta Evanghelie si bisericile lui Dumnezeu si are sa fie multa lipsa de cuvantul lui Dumnezeu in lume. Semne si aratari de la Dumnezeu: lipsa si foame indoita, simtita si gandita. Simtita, ca se va inchide cerul ca in zilele lui Ilie si nu va ploua, pentru faradelegile lor. Si gandita, adica vor flamanzi oamenii de cuvantul lui Dumnezeu; ca nu se va gasi un om drept cu fapte bune ca sa-i invete cuvantul mantuirii. Si se va ridica binecuvantarea lui Dumnezeu de la mancari si bauturi si, cu cat vor manca mai mult, cu atat mai mult vor flamanzi.

Atunci cei bogati isi vor deschide visteriile lor, aurul si argintul aruncandu-l; acestea se vor defaima si se vor calca ca pietrele pe drumuri. Atunci se va zamisli rautatea lui Lucifer in inimile oamenilor si atunci va vietui paganatatea cu pecetea lui Antihrist si se va ridica Darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sfanta Scriptura: „Nu va ramanea Duhul Meu in oamenii acestia in veac, pentru ca trupuri sunt.” Si se vor imputina oamenii, vor slabi si vor muri cei pecetluiti de Antihrist, ca pasarile pe drumuri; si vor manca oamenii carnuri de oameni morti, nemaiputand suferi lesinarea si foamea. Si mancand trupuri moarte vor muri si ei.

Iar intelesul pecetei lui Antihrist este: „Al meu esti, al tau sunt, de bunavoie vin, nu de sila.” Vai si amar de cei pecetluiti de Antihrist! Se va face mare tulburare in lume; si auzind oamenii ca intr-alte parti este pace, se vor muta acolo si vor gasi, dimpotriva, mai multa lipsa. Si vor auzi de la locuitorii locului aceluia: „O, cum ati venit in acest loc blestemat, unde n-a mai ramas intre noi intelegere omeneasca?” Si, atunci, vazand Dumnezeu tulburarea oamenilor, o sa porunceasca marii sa-si ia cea dintai stare; si o sa se suie focul cel de sub pamant, cu care se infierbanta apele cele calde si are sa fiarba apa marii precum fierb apele in oalele cele de metal. Atunci vor inceta oamenii de a se mai muta din loc in loc. Din fierberea marii se va desfiinta pamantul si se va usca si nu va rasari iarba, copacii nu vor inmuguri, vlastarii si izvoarele ape-lor se vor usca, dobitoacele si pasarile vor muri de aburii marii si ai pucioasei.

Iata, vremea se apropie si voi nu vreti sa intelegeti, fiindca viclesugurile oamenilor s-au inmultit; s-au facut si stihiile grabnice, ca se apropie sfarsitul.

Dar, Dumnezeu, purtand grija pentru mantuirea tuturor oamenilor celor cu buna vointa, va trimite, atunci, pe cei trei Sfinti: pe Ilie, pe Enoh si pe Sfantul Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu, ca sa propovaduiasca si sa intoarca la marturisire (pocainta) si sa-i invete pe acei putini, care vor vrea sa se mantuiasca. Si care nu se vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor mosteni imparatia cerurilor, caci, insemnandu-se cu semnul si puterea cinstitei Cruci, se vor izbavi din osanda iadului.

De flamanziti, rabdati, ca Dumnezeu va va trimite ajutorul Sau din inaltime. Iar oamenii vor zice: iata, cei ce s-au peceltuit cu pecetea lui Antihrist s-au multumit. Iar Sfintii le vor zice: ce multumire este aceasta cu insemnarea pecetei celei pierzatoare, care cu inselaciuni i-a inselat, nesimtitori fiind, ca nu-si cunosc mantuirea lor?

Si acesti oameni rai s-au facut intr-o unire cu dracii, de aceea nu simt foamea si setea; insa ei flamanzesc si inseteaza de 7 ori cate 7 mai mult decat voi, cei drepti. Rabdati putin, caci cei ce vor rabda, dintre voi, vor trai in veci.

Atunci, vazand Antihrist pe cei trei Prooroci propovaduind adevarul si aratand inselaciunea lui, se va mania si va porunci la ai sai sa ii aduca inaintea lui si, intai, are sa-i momeasca, zicand: „Pentru ce voi nu va pecetluiti cu pecetea imparateasca?” Atunci ei il vor ocari pefata pentru inselaciunile lui, zicandu-i: „O, amagitorule si inselatorule Antihrist, nu-ti ajunge ca ai pierdut atatea suflete, ne silesti si pe noi sa te ascultam? Blestemata este pecetea ta si slava ta si cu pierzarea ta a venit si sfarsitul lumii.” Iar spurcatul, auzind ocarile lor si blestemele ce-i fac Sfintii, singur are sa ia sabia si are sa-i taie. Iar dupa moartea lor are sa porunceasca slujitorilor sai sa faca cumplite rautati, adica: curvii, preacurvii, sodomii si cumparari de copii parte barbateasca si femeiasca; vor curvi pe drumuri, ca si cainii, si asa are sa se stinga firea omeneasca, prin aceste chipuri ale rautatii, adica, prin curvie simtita si gandita. Pentru rautatea lor isi vor pierde cuviinta cea omeneasca, care o sa iasa din mintile lor, pentru multa neastamparare a curviei. Se vor face scurti la stat (mici de statura, n.n.), ca dracii, fiindca firea dracilor este scurta si rotunda. Ca firea dracilor cu a oamenilor celor rai are sa se uneasca si la scurtimea varstei au sa fie pana la cinci palme inaltime. Se vor face oamenii mai vicleni decat dracii, fiindca dracii n-au trup ca sa curveasca si sa ucida, ci numai in gand indeamna pe oameni (adica, le soptesc oamenilor in gand ce sa faca, iar oamenii, necunoscand poruncile lui Dumnezeu, cred ca aceste ganduri sunt ale lor si ca ceea ce gandesc ei este bine si le este lor si celorlalti spre mantuire, necunoscand, sarmanii, viclesugurile si cursele prin care diavolul i-a facut slujitori ai planurilor lui).

Atunci Antihrist are sa se bucure foarte mult, ca si-a implinit scopul lui cel rau si dorinta sa cea fara de lege. Cand se va bucura el si se va veseli, are sa ii vie sabia cea cu doua ascutisuri de sus, care-l va sfarama, iar spurcatul lui trup il va arunca in vesnica munca, unde se va munci, impreuna cu sufletul cel prea necurat al lui; si pentru aceasta va fi omorat, spre rasplatirea mortii lui. Si moartea lui are sa faca sfarsit mortilor, dupa cum moartea lui Abel (pe care l-a ucis Cain) a fost inceputul tuturor mortilor, asa si Antihrist are sa fie sfarsitul tuturor mortilor, si asa o sa se sfarseasca toata lumea.

Numai Unul Dumnezeu stie si cunoaste cele ce vor fi dupa acestea si cum au sa se sfarseasa toate. Se va face judecata si rasplatire si cei cu fapte bune, ca oile cele fara de rautate, au sa imparateasca cu Hristos, in imparatia cerurilor; iara cei pacatosi au sa fie osanditi in vesnica munca a iadului, cu Antihrist impreuna si cu toti dracii in veci.

Cuvant despre venirea lui Antihrist si pentru sfarsitul lumii
al Cuviosului Nil Athonitul – Izvoratorul de mir

Extras din cartea Sfarsitul Omului, de monahul Zosima Pasca

duminică, 8 august 2010

Sfantul Ioan Iacob de la Neamt - despre intristare


In Patericul Sfintilor Parinti scrie despre un frate care mult se intrista si plangea mereu pentru pacatele sale. Intr-o zi I s-a aratat lui Domnul, zicandu-i: “Ce plangi, omule, ce te intristezi asa?” si a raspuns fratele: “Nu voiesti , Doamne, sa plang si sa ma mahnesc, caci cu atatea Te-am scarbit?” Atunci Domnul, intinzandu-si mana, a pus-o pe capul lui, zicand: “De acum nu te mai scarbi, de vreme ce tu Te-ai scarbit pentru Mine, Eu nu Ma voi scarbi asupra ta, caci daca sangele Meu l-am dat pentru tine, cu mult mai vartos iti voi da iertare si tie si la tot sufletul care se pocaieste curat!

Dupa aceasta, venindu-si in sine, fratele s-a aflat cu inima plina de toata bucuria si s-a incredintat ca Domnul a facut mila cu dansul. Deci, toata viata lui a petrecut-o cu multa smerenie, multumind lui Dumnezeu totdeauna. Din aceasta pilda se vede cat de mare este folosul pe care-l dobandim din intristarea cea dupa Dumnezeu si cat de mult pretuieste Dumnezeu aceasta intristare a noastra.

Intristarea este de doua feluri si anume: este intristare care omoara sufletul si este intristare care sfinteste sufletul. Intristarea care este amestecata cu deznadejde este boala otravitoare pentru suflet, pentru aceasta zice si Sfantul Apostol Pavel: “Sa nu va intristati ca cei ce n-au nadejde“. Iar intristarea cea pentru pacate, care este insotita cu nadejdea mantuirii vine din lucrarea Duhului Sfant, care ne vorbeste prin glasul constiintei. Mustrarea aceasta a constiintei, care nu se desparte de nadejde este calauza cea sfanta care ne duce spre mantuire.

In cartea cea pentru Marturisire scrisa de Sf. Nicodim Aghioritul (in greceste) aflam urmatoarele cuvinte despre boala intristarii celei fara de nadejde, care se mai cheama si deznadajduire: Deznadajduirea este rautatea cea mai mare si cea mai vatamatoare din toate rautatile“. Desi toate pacatele sunt potrivnice lui Dumnezeu, sunt numai pe de-o parte dimpotriva, pe cand deznadejdea este pe de-a-ntregul impotriva lui Dumnezeu, in toate directiile si in toate privintele, caci ea combate pe Dumnezeu si-L scoate afara din suflet, socotind rautatea drept Dumnezeu si pe diavol pricinuitor al rautatii. Omul cel cuprins de boala deznadejdii socoteste ca rautatea este mai puternica decat bunatatea lui Dumnezeu si mai nemarginita decat insasi nemarginirea lui Dumnezeu. De vreme ce el nu mai crede ca Dumnezeu poate sa-l mantuiasca, prin aceasta omul socoteste ca rautatea este mai presus decat Dumnezeu. Dar oare poate sa fie o necinstire si o nechibzuinta mai mare ca aceasta? Adica a socoti cineva ca neputinciosul pacat este mai tare decat Cel Atotputernic sau ca cel scurt intrece pe Cel nemarginit si cel fara fiinta ar fi mai presus decat Cel pururea fiitor? Pentru aceasta scrie la “Marturisirea Ortodoxa” ca deznadajduirea este un pacat impotriva Duhului Sfant.

Sfantul Vasile cel Mare zice ca daca s-ar putea masura adancul milostivirii lui Dumnezeu, atunci ar fi iertat, adica s-ar ingadui si deznadajduirea, socotind multimea pacatelor noastre. Dar cata vreme pacatele noastre se pot numara si se pot masura, pe cand mila si indurarea lui Dumnezeu este cu totul nemasurata, deci pentru asta nu se cade sa fie deznadajduirea, ci sa cunoasca omul mila lui Dumnezeu si sa-si arate la duhovnic pacatele sale.

Deznadajduirea este impotriva judecatii celei drepte caci ea nu are loc intre cele omenesti si iata pentru ce anume: cata vreme cel care a pacatuit mai traieste inca, acesta este semn ca Dumnezeu il primeste si nu l-a parasit. Nu l-a pierdut, asa cum se cuvenea atunci cand a pacatuit, ci l-a lasat sa traiasca, anume ca sa se pocaiasca. Despre asta ne incredinteaza Sf.Grigorie Palama. Deznadajduirea este semanata de catre diavol, dupa cuvantul Sf. Efrem Sirul, caci inainte de a savarsi omul pacatul, ii sopteste ca nimic nu este pacatul, iar dupa cadere ii zice ca pacatul este atat de mare, incat nu mai este iertare pentru el.

In sfarsit, sa fim incredintati ca deznadajduirea este impotriva Sfintelor Scripturi din Legea Veche si din Legea Noua. Caci in Sfanta Scriptura se infatiseaza de mii de ori mila cea negraita a lui Dumnezeu, prin care primeste totdeauna pe cei pacatosi.

Atatea si atatea pilde arata potrivnicia deznadajduirii. Atatia pacatosi, impovarati cu nenumarate pacate arata ca s-au mantuit de la inceputul lumii numai pentru ca nu si-au pierdut nadejdea, cum au fost: Lameh, Manase, Nabucodonosor, David imparatul, apoi femeia cea desfranata, vamesul cel smerit, Fiul cel pierdut, talharul cel credincios, Pavel cel habotnic si Petru verhovnicul, precum si toti ceilalti care s-au mantuit. Pacatul deznadejdii este si impotriva cuvintelor Sfintilor Parinti care invata pe cei pacatosi sa nadajduiasca la mila lui Dumnezeu si sa arunce deznadejdea, dovedind ca nu este niciun pacat care sa biruiasca iubirea de oameni a lui Dumnezeu. “Fericit este omul care nadajduieste spre Domnul” – zice Sf.Proroc David – “Ca prin nadejdea aceasta ne-am mantuit” striga Sf.Ap.Pavel”.

miercuri, 28 iulie 2010

Ultima poezie - profetica - a Sf.Ioan Iacob Hozevitul ( 5 august )


VANTUL PUSTIIRII

(Urgia cereasca)


1

Iarasi lupte, iarasi sange

Iarasi zgomot de razboi,

Iarasi lacrimi nesfarsite,

Iarasi valuri si nevoi!

2

Cand a sters sarmana lume

Lacrima de pe obraz,

Au venit napraznic iarasi

Alte valuri de necaz.

3

Vaduvele iar vor plange

Cu batranii cei sarmani

Si copiii vor ramane

Iar cu miile orfani.

4

Pustii-se-vor orase

Si pe multi ii vor robi,

Unde sunt cantari desarte,

Gloantele vor dantui.

5

Iar in locul rasfatarii

Si al luxului nebun,

Va domni de-acuma groaza

Si cutremurul de tun.

6

Care azi, (de zburdaciune),

Umbla goi, nerusinati,

Vor ajunge ca sa umble

De nevoie dezbracati.

7

Cand sporeste rautatea

Se scarbeste Dumnezeu,

Pentru asta vin in lume

Si razboaiele mereu!

(15 iulie 1960)

luni, 26 iulie 2010

Cuviosul Paisie - despre neoranduiala launtrica si infatisarea exterioara

Sarmanii mireni se imbraca asa cum e launtrul lor


- Parinte, da-mi o binecuvantare.

-Te binecuvantez sa te faci carnaval duhovnicesc ca Sfanta Isidora1 cea nebuna; sa dobandesti prefacatoria cea buna. Vezi, sarmanii mireni sarbatoresc in fiecare zi prefacatoria lor lumeasca si se imbraca asa cum e launtrul lor. Demult, oamenii se imbracau pentru carnaval odata pe an, numai la Lasatul de sec2. Acum cei mai multi sunt mereu in carnaval. Adica, mai demult carnavalul tinea o saptamana numai la Lasatul de sec de carne pentru Postul Mare. Acum vezi in fiecare zi… Fiecare se imbraca asa cum ii spune gandul. Au devenit cu desavarsire ciudati. Au innebunit! Putini sunt oameni adunati, modesti, fie barbati, fie femei sau copii. Mai ales femeile sunt intr-un hal de nespus. Astazi cand am coborat in oras am vazut una cu o cordela atat de lata, ca un pansament, cu niste cizme pana sus si o fusta scurta. Mi-am spus: “Asa e moda!Altele merg cu niste tocuri foarte subtiri. Putin sa calce stramb si la medicul ortoped se opresc…De păr nu ma intreba! Alta – Dumnezeu sa ma ierte – ce om era? O fata salbatica, cu tigara in gura, fu, fu, si cu ochii rosii!…Acum spun ca au obicei sa nu fumeze in casa atunci cand au copii mici. Dar copiii se nasc… heringi afumati. Si din pricina cafelelor unii o patesc, fac niste grimase… A plecat harul lui Dumnezeu. Parasire desavarsita!

Imi aduc aminte, cand eram in Sinai, ce era si acolo… nu ma intreba! Cat ma durea cand vedeam turistele ce veneau la manastire. In ce hal erau! Ca si cum as vedea icoane bizantine frumoase, aruncate la gunoaie; numai ca acestea s-au aruncat singure. Odata am vazut una care purta ceva ca un felon si am spus: “Slava lui Dumnezeu, iata si una care poarta ceva mai cuviincios; in sfarsit, felon-nefelon, cel putin nu este ca celelalte“. Dupa aceea cand s-a intors cu fata, ce sa vad? Era deschisa cu totul !!

Unde a ajuns lumea!…Mi-au trimis o fotografie a unei mirese, ca sa-i fac rugaciune ca sa-i mearga bine in casatoria ei. Purta o rochie de mireasa fara hal. O astfel de imbracaminte este o neevlavie fata de Taina in locul sfintit al Bisericii. Oameni duhovnicesti si nu se gandesc! Ce sa faca ceilalti? De aceea spun, nici manastirile nu mai tin, nu exista frana nicaieri: astazi oamenii sunt fara frana.

Demult existau si nebuni pentru Hristos, existau putini nebuni in lume. Nu cumva ar trebui sa rugam pe nebunii pentru Hristos sa faca bine pe adevaratii nebuni si sa se inmulteasca nebunii pentru Hrisos? In orice caz astazi auzi si vezi lucrurile cele mai ciudate. Unul mi-a spus – mi-am facut cruce cand am auzit – ca astazi este la moda ca trantorii sa-si roada hainele in anumite locuri si apoi sa le taie, cosandu-le petice cu acul de cusut saci. Bine, un muncitor e firesc sa fie asa, dar un trantor!.. Dupa ce mi-a spus asta completeaza: “Parinte, sa-ti mai spun ceva inca mai ciudat. Femeia mea a vazut odata in piata Omoniei, pe copilul unei familii prietene ca avea pantalonii descusuti inapoi. “Copilul meu, ii spune, pune-ti mana inapoi…!” “Lasa-ma in pace, spune acela, asa e moda”. Sarmanii copii! – Parinte, e bine ca unii pun pe bluze stampe cu sfinti? Daca e pe bluze sau pe tricouri, e bine. In loc sa puna pe diavolul, mai bine pe sfinti. Dar, daca e pe pantaloni, nu se potriveste: este lipsa de evlavie. Sunt unii evlaviosi care pun lucruri ca acestea. Cand a mers patriarhul Dimitrios in America, au facut niste bluze cu patriarhul si Sfanta Sofia pe ele. – Au facut asta din evlavie?

- Ei, n-au facut-o evreii, ci crestinii. Exista si unii care fac lucruri bune, precum exista medici buni, exista si sarlatani. – Parinte, toata aceasta neoranduiala este si din influenta strainilor?

- Ei, dar de unde este? De aceea spuneau in vremea noastra: “Oamenii din Smirna sunt...” Era un loc langa mare si mergeau multi straini. Sfantul Arsenie era foarte aspru in acestea. In Farasa era o tanara casatorita si purta o broboada colorata din Smirna. Sfantul i-a facut observatii in repetate randuri, ca s-o arunce si sa se imbrace modest, ca toate femeile din Farasa. Dar aceea nu asculta. Intr-o zi, vazand-o Sfantul Arsenie ca poarta iar acea broboada tarcata, i-a spus cu asprime: “Boli frantuzesti nu vreau in Farasa. Daca nu te indrepti, sa stii ca toti copiii ce ii vei naste, dupa ce ii vei boteza, vor pleca ingerasi, iar tu nu te vei bucura de niciunul“. Si deoarece nici atunci nu s-a indreptat, i-au murit doi ingerasi. Numai atunci si-a venit in fire, a aruncat broboada cea tarcata si a mers la Sfantul Arsenie si i-a cerut iertare.

- Parinte, hainele de culoare inchisa ajuta in viata duhovniceasca, pentru unul ce vrea sa se faca monah?

- Da, hainele de culoare inchisa ajuta foarte mult. In felul acesta, se desprinde cel ce le poarta, de lume, in timp ce cu cele colorate ramane incurcat in lume. Iar cel ce spune: voi merge la manastire si acolo voi purta haine negre. Voi merge la manastire si acolo voi face canonul”, lucruri negre va face si acolo cand va merge. Atunci cand este in lume si face cu bucurie ceea ce fac monahii si o doreste cu tot sufletul, unul ca acesta si in lume se bucura duhovniceste, iar dupa aceea, in calugarie va urca si cate doua trepte deodata. – Parinte, uneori copiii care cred si se imbraca cuviincios au mare razboi de la cei mari.

- Daca cred si fac asta cu inima lor, ii pun si pe cei mari la locul lor. Am cunoscut o fata ce purta haine negre si maneci pana jos. Era foarte evlavioasa. Odata o batrana moderna ii spune: “Nu ti-e rusine, tu, fata tanara, sa porti haine negre si maneci lungi?” “Fiindca nu vedem exemple la dumneavoastra, i-a raspuns aceea, cel putin noi sa purtam haine negre” – si a pus-o la punct.

Vezi una care cum a ramas vaduva, a si pus haine tarcate pe ea. Dar ce sa spui? Sora mea a ramas vaduva la 23 de ani si nu si-a mai scos hainele negre pana a murit. Pentru mine sunt mai fericite vaduvele care poarta negru in aceasta viata, chiar si fara voie, si traiesc o viata duhovniceasca aspra slavoslovind pe Dumnezeu fara sa murmure, decat nefericitele ce poarta haine tarcate si traiesc o viata tarcata.

sâmbătă, 24 iulie 2010

Tine candela inimii aprinsa - Invatatura Parintelui Serghie (din Jean-Claude Larchet )

Postez din nou cateva invataturi ale Parintelui Serghie. De altfel, prima postare a mea pe blog incepe tot cu niste invataturi ale dansului...Daca ar fi dupa mine as posta toata cartea, insa va puteti imagina ca nu am cum. Asa ca v-o recomand cu caldura. Este minunata!


  • De cremene să stai în Adevăr, dar cu blândeţe să-l primeşti pe păcătosul înşelat de diavol. Nu judeca, ci arată tuturor iubire. Şi să nu zici în sinea ta: Acesta-i păcătos, iar eu sunt drept, că vei avea de indurat ispită.
  • Nu cu cuvinte aduci pe altul la credinţă. Oricât de lungi şi frumoase cuvântări ai rosti, rămân tot vorbe goale de nu e adevăr în viaţa ta. Se spune că venind în Alexandria Sfântul Antonie, înfăţişarea şi purtarea sa au fost mai grăitoare decât toate ritorisirile teologice.
  • Dracii nu se scot din om cu vorbe, fie ele vorbe sfinte. Ci cu puterea Duhului alungă draci cel care are duh puternic, că-i grea lucrarea şi sleieşte de puteri. Şi izbuteşte având milă şi dragoste de frate şi voind să-l vadă izbăvit de rele. Aşa, uitând de sine, lasă să lucreze marea putere a lui Dumnezeu.
  • Mai înainte însă de-a-i încreştina pe alţii, fii tu creştin adevărat, ca nu cumva să ţi se spună: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi!”. Nu poate pătimaşul să se facă apostol şi să rămână nerănit de draci. Fii apostol cu fapta, nu cu vorba, ca să nu te întrebe duhul rău: „Îl ştiu pe Pavel, dar tu cine eşti”?
  • Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa sufletelor. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte. Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează cînd şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi... Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune…
  • Nu-i om să n-aibă nevoie de bunătatea noastră. Pe nimeni să nu judecăm şi pentru toţi să ne rugăm, că-s cu toţii aşa năpăstuiţi. Şi toţi bolnavi. Nu-i unul teafăr cu sufletul. Că tot păcatul e boală. Şi chiar de par voioşi şi zdraveni, în faţa veşniciei sunt nişte betegi, că nu ştiu de Dumnezeu. Şi mulţi din cei ce nu ştiu de Dumnezeu par împodobiţi cu multe şi înalte virtuţi, iar creştinii câteodată se văd mai răi ca ei. Numai că aceia nu-L cunosc pe Dumnezeu, şi acest păcat al lor e mai mare şi mai rău decât toate.
  • De ştii că fratele tău are necazuri, roagă-te pentru el, că-i datorie creştinească, şi-ai să dai seama de n-o săvârşeşti.
  • La inima omului se-ajunge prin rugăciune. Şi ce să-i spunem şi cum să-i vorbim tot rugăciunea ne învaţă.
  • Păcatul pentru care-l osândeşti pe celălalt se face păcat al tău. Şi întotdeauna, osândind şi clevetind, pe tine singur ai să te răneşti.
  • De vezi la ceilalţi păcat şi suferinţă, spune-ţi: “Eu sunt vinovat!”