Music Player

vineri, 24 februarie 2012

"Dragobetele saruta fetele"


In dimineata zilei de 24 februarie, tinerii ieseau din sat la padure, faceau o hora, se sarutau si se strangeau in brate. Fetele adunau flori de primavara pe care le foloseau pentru descantecele de dragoste. Viorelele si tamaioarele erau pastrate pana la Sanziene, pe 24 iunie, cand erau aruncate pe o apa curgatoare. Exista credinta ca cele care nu faceau acest lucru, ramaneau nelogodite. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!".

Nu cred ca este intamplator faptul ca tinerii ieseau la padure in aceasta zi, daca tinem seama ca Dragobetele locuia prin paduri, pentru a pedepsi persoanele care au lucrat in ziua praznuirii sale. De aici a luat nastere si expresia "Nu te-o prinde Dragobetele prin padure".

In apropierea pranzului, fetele incepeau sa coboare in fuga spre sat. Aceasta fuga era numita "zburatorit". Flacaii urmareau fetele dragi si acestea se lasau prinse daca tinerii erau dupa placul inimii lor. Avea loc o imbratisare, ce era urmata de un sarut, care semnifica logodna pentru cel putin un an de zile. Multi parinti abia acum aflau simpatiile tinerilor. Se intampla ca unii sa fie multumiti, iar in cazul in care nu erau de acord cu alegerea facuta, logodna virtuala era respectata.

Din zapada netopita pana la Dragobete, fetele si nevestele tinere isi faceau rezerve de apa cu care se spalau in anumite zile ale anului, pentru pastrarea frumusetii.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalnea la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau, se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an.

Floarea dragostei

In lumea satului, plantele erau de mare ajutor pentru a afla daca tinerii se casatoresc. Una din aceste plante era numita Floarea dragostei, o planta cu frunze in forma de lance si flori roz-purpurii, care crestea in locuri inalte. Se plantau in gradina doua fire de Floarea dragostei pentru tinerii indragostiti si daca cele doua plante se apropiau, era semn ca ei se vor casatori.

Daca in unele legende, Dragobete apare ca fiu al Babei Dochia, in altele ca fiind Navalnicul sau cumnatul lui Lazarica cel mort din dor de placinte, un lucru e sigur: este tanar si este protectorul dragostei si al indragostitilor.

joi, 16 februarie 2012

Steinhardt - îndemnat de tatăl său la păstrarea demnității de om


Pe de altă parte însă, calitatea de senator roman nu pare legată de o anumită epocă istorică, întocmai după cum Schelling arată că romantismul nu este o şcoală literară aparţinând unei faze a evoluţiei gustului, ci una din permanentele propensiuni ale sufletului omenesc.

Ovreiul de peste 82 de ani, micul pensionar din Bucureşti, mi s-a dovedit dintr-o dată, şi în chipul cel mai simplu, capabil de simţăminte autentics enatoriale.

După ce i-am povestit cum s-au petrecut lucrurile, mi-a vorbit:

- Ce-ai mai venit acasă, nenorocitule? Le-ai dat impresia că şovăi, că poate să încapă şi posibilitatea să-ţi trădezi prietenii. În afaceri, când spui lăsaţi-mă să mă gândesc înseamnă că ai şi acceptat. Pentru nimic în lume să nu primeşti a fi martor al acuzării. Hai, du-te chiar acum.

Eu îl ştiu de pe vremea când se întorcea seara în Pantelimon pe scara trăsurii - marţial: când în timpul mişcărilor din 1919 a circulat prin atelierele fabricii în uniformă şi cu sabia scoasă din teacă, dar teatru tot îmi vine a crede că joacă, lui şi mie, măcar niţel. Mă uit la el mai mult pe furiş, mi-e teamă să nu constat că bravează. Îi arăt că acum nu găsesc pe nimeni şi că nici să stau la poarta Securităţii cu geamantanul lângă mine până luni n-are nici un Dumnezeu, eroismul fiind foarte aproape de caraghioslâc. Şi mă simt istovit, şi mai e masa de diseară. Şi-i mai arăt ce înseamnă închisoarea cu adevărat, că e bătrân, că va rămâne singur cu o pensie tare mică; să nu se aştepte la mila nimănui; şi nici la vizite; şi-apoi mi-este frică; şi-apoi nu mi se cere la urma urmei decât să declar adevărul; şi nu ne vom mai vedea niciodată; şi-aşa i-am făcut numai necazuri toată viaţa, măcar acum la sfârşit să-i îndulcesc oleacă zilele; şi, ce mai la deal la vale, perspectiva închisorii, a suferinţei, şi pe deasupra cu gândul la nenorocirea lui, mă îngrozeşte. (Iminenţa durerii mereu ne înduioşează şi căinţa, căţel cuminte, vine pe urma paşilor ei.)

În parodia bine cunoscută, mamei lui Ştefan cel Mare i se face milă de fiul ei rănit, îi deschide porţile cetăţii şi îl doftoriceşte. Cât de puţin e parodia la curent cu meandrele sufletului omenesc şi cu surprizele pe care le poate rezerva o garsonieră bucureşteană. (Mai tare ca Misterele Parisului). Ascultându-l pe tata nu mai încape nici o îndoială pentru mine că Doamna Oltea s-a purtat în realitate întocmai ca în poezia lui Bolintineanu. De vreme ce bătrânelul, ce evreul e în stare să-mi vorbească precum o face, oare ce nu-i cu putinţă? Artificialul e deopotrivă de răspândit ca naturalul, teatrul ţine de esenţa vieţii. Comedille descrie oamenii aşa cum sunt, iar la sfârşitul anului şcolar în recitările elevilor din clasele primare (eu într-a treia: Ai avut credinţă Rege, şi de-aceea ai învins) se spun banalităţi.

- E adevărat, zice tata, că vei avea zile foarte grele. Dar nopţile le vei avea liniştite - (trebuie să repet ce mi-a spus, trebuie; de nu, m-ar bate Dumnezeu) -, vei dormi bine. Pe când dacă accepţi să fii martor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopţile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poţi închide un ochi. O să trebuiască să trăieşti numai cu somnifere şi calmante; abrutizat şi moţăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpeleşti ca un nebun. Cată-ţi de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe şi mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum ca martor al acuzării, nu fi prost, după şase luni tot te ia. E sigur.

Argumentul acesta din urmă, perfect logic, negustoresc şi avocaţial, mă impresionează îndeosebi. Doar că şase luni când ţi-e frică e cât o veşnicie.Tata însă, din ce în ce mai senator roman, îi dă mai departe:

- Pregăteşte-ţi prin urmare lucrurile pentru luni. Vezi, ia-ţi numai lucruri uzate. (Aici a greşit-o rău de tot.) Şi în astea trei zile care ne rămân să nu-mi vorbeşti nici un cuvânt despre proces, Securitate, închisoare.

Vreau să le petrecem împreună, plăcut şi liniştit.

Aşa şi facem. Lucru curios, dorm într-adevăr destul de bine, ba şi mănânc cu destulă poftă (de mâncat, mânca pe aparatul de tortură şi osânditul din Colonia penitenciară a lui Kafka) şi mă port îndeajuns de cuminte.

Lipsesc de acasă numai în ziua de anul nou, la prânz, când sunt poftit la dejun de avocatul D. P. a cărui soţie mi-e o foarte veche prietenă — şi prima, singura mea dragoste din tinereţe. Îmi povestesc cu toţii (au doi copii) că au participat la un revelion unde unul din musafiri a picat mort, în timpul petrecerii, dansând. Bun început de an! comentează ei. De-ar şti că, pe deasupra, în prima zi au chemat la masă pe unul care peste treizile va fi puşcăriaş... Îl întreb pe avocat, aşa într-o doară (cu toate că acesta era motivul pentru care am ţinut să vin şi l-am lăsat pe tata singur), ce părere are despre articolul 209 cod penal. Dă din umeri, îngândurat, posac: condamnarea e sigură, şi foarte mare...

(Pr. Nicolae Steinhardt - Jurnalul fericirii)

marți, 14 februarie 2012

Valentine’s Day !


Interviu cu Ieromonahul Savatie Bastovoi

- Parinte, pe timpul studentiei dvs, iubirea avea o zi, o sarbatoare?
- Nu.

- S-a schimbat modul de a sarbatori iubirea odata cu imprumutarea Valentine’s Day?
- Eu cred că s-a schimbat modul de a intelege iubirea.

- Pe la mall-uri, prin cluburi de noapte, tinerii fac spectacol din a se casatori pentru o zi… De unde credeti ca vine această dorinta acerba a cuplurilor de a se expune, de a se casatori in public, chiar daca o fac de forma, in aceasta zi?
- Cred ca face parte din propaganda mondiala impotriva casatoriei. Acestea sunt scenete penibile menite sa arunce in derizoriu ideea de familie si valorile pe care le presupune. Cei care participa la ele trebuie sa fie constient că astfel isi bat joc de parintii care i-au nascut.

- De ce se prind atat de bine de noi aceste sarbatori straine, cum e si cea a iubirii?
- N-ar fi prins daca nu ar fi fost finantate puternic. In aceste sarbatori se investesc bani care ar putea salva de la criza sute de guverne din intreaga lume. Si totusi cineva prefera sa le investeasca anume astfel. De ce? Raspunsul la aceasta intrebare tinerii care sunt folositi astazi in aceasta manipulare globala il vor afla peste zece ani. Iar multi nu-l vor mai afla deloc, pentru ca vor deveni victime pentru totdeauna.

- In secolul XXI, oamenii se iubesc altfel decat pe vremea bunicilor nostri? Tehnologiile, ce parte de vina au?
- Odinioara iubirea era un lucru sfant. Perechea, celalalt, era cautarea si descoperirea vietii. Tehnologiile au aruncat in derizoriu insasi emotia cautarii si a intalnirii. Tanarul de azi are, prin retelele de socializare, iubirea oferita in forma de marfa. Omul nu trebuie sa fie o marfa. Acesta e ultimul stadiu al decaderii conditiei umane.

- Si totusi, se pare ca nimeni nu ne poate scoate din gene dorinta de iubire “până la moarte”, familie, stabilitate. Filmele “de Oscar”, desi mai putine, mai au la bază iubirea traditională, cat va mai dura?
- O vor scoate. Pentru multi aceste simtaminte nu mai sunt acceptabile si accesibile. Sunt cel putin cateva filme de Oscar care au la baza iubirea “netraditională”. Acesta este noul trend. Asteptati cativa ani si o sa vedeti ca filmele cu cupluri homosexuale vor fi cel putin la fel de multe ca cele traditionale.

- Va rog sa faceti un portret a lui Romeo si Julieta zilelor noastre, sa-i numim chiar Fat-Frumos si Ileana Cosanzeana, daca acceptati. Cum sunt ei astazi?
- Imi este destul daca Romeo este barbat si Julieta femeie. Daca Romeo nu a facut transplant de sex si Julieta nu e travestit, de-acuma e bine, avand in vedere tendintele lumii in care traim.

- Va multumesc.

(interviu de Liuba Lupasco)

miercuri, 8 februarie 2012

Cuvinte de folos - Sf.Ioan Gura de Aur


- Nimic nu umple mai mult sufletul de desfătare decât faptul de a iubi şi de a fi iubit.
- Să ne doară sufletul pentru cei care ne fac rău, mai mult decât ne doare pentru noi înşine; căci rana pe care vor să ne-o facă nouă, o primesc, de fapt, ei. Aşa cum cei care dau cu piciorul în cuie şi se laudă cu aceasta sunt vrednici de plâns, la fel şi cei care îi nedreptăţesc pe alţii sunt vrednici de mila noastră, deoarece îşi rănesc propriile lor suflete.
- Iubirea noastră trebuie să-i cuprindă pe toţi oamenii. Dacă pe unii îi iubim, iar pe alţii nu, niciodată dragostea noastră nu va fi mai presus decât a oamenilor necredincioşi. Creştinii nu trebuie să iubească aşa cum iubesc necredincioşii.
- Să te fereşti de momelile ereticilor. Află că sub pielea de oaie se ascund lupii, care cu tine se poartă cu dulceaţă şi blândeţe, însă cu Domnul luptă ca nişte fiare turbate. Fugi departe de răutăţile lor şi rămâi credincios Tradiţiei Părinţilor, adică învăţăturii şi credinţei care izvorăsc din Sfintele Scripturi.
- Nu pune pacea şi înţelegerea mai presus de adevăr.
- Nu este cu putinţă ca omul să se mântuiască dacă nu face nimic pentru mântuirea aproapelui.
- „Al meu” şi „al tău” – aceste două cuvinte reci – aduc în viaţa noastră toate nenorocirile, pricinuind războaie şi stricând orice lucru bun. „Al meu” şi „al tău” – aceste două cuvinte blestemate şi murdare – au intrat în lume din cauza diavolului. Acolo unde domnesc „al meu” şi „al tău”, orice părere este pricină de scandal şi de ceartă. Acolo unde aceste cuvinte nu există, domnesc pacea şi înţelegerea.

duminică, 5 februarie 2012

Dragii mei,


O zi in care am vazut cei mai mari fulgi din viata mea! Vremea afara, ca si in suflet. Vreau sa va ofer de ziua mea, o imagine cu un peisaj superb...poate pentru unii ramane o simpla imagine, insa pentru mine e mai mult de atat. Are cuprinsa in ea totul! Iti ofera sentimentul de bucurie, observand totul atat de bine asezat si conturat, de protectie, datorita existentei cabanutei ce parca e desprinsa dintr-o poveste, pasind usor inauntru adulmecam mirosul de scortisoara, mar ce ne imbie... si binenteles simtim caldura ce vine de la semineul asezat nu departe de biblioteca. Plus, sentimentul de teama privind padurea ce este oarecum intunecata, de tristete, gandind ca poate esti singur, neputandu-te bucura alaturi de cineva drag sufetului tau, de toata aceasta frumusete. Iata deci combinatia perfecta! Cald - Rece; Bucurie - Tristete. La mine una, acest joc de stari se produce cand privesc acest peisaj. Va imbratisez cu drag si ma bucur mult ca pe blogul meu gasiti lucruri folositoare si interesante.
Cu drag, Eliza

vineri, 3 februarie 2012

Lacramioare



Multe flori lucesc in lume,
Multe flori mirositoare!
Dar ca voi, mici lacrimioare,
N-are-n lume nici o floare
Miros dulce, dulce nume!

Voi sunteti lacrimi de ingeri
Pe pamant din cer picate,
Cand prin stele leganate
A lor suflete curate
Zbor varsand duioase plangeri.

Sunteti fragede si albe
Ca iubirea vietii mele!
Cu voi, scumpe strugurele,
Albe margaritarele,
Primavara-si face salbe.

Dar deodata vantul rece
Fara vreme va coseste!
Astfel soarta crunt rapeste
Tot ce-n lume ne zambeste...
Floarea piere, viata trece!